Implicațiile istorice, sociale, culturale și economice de care trebuie să țină cont SC LEMET SA în vederea extinderii vânzării pe piața din Germania

Istoricul firmei LEMET

Fabrica Lemet din Câmpina a fost înființată în 1991, în prezent halele de producție acoperind o suprafață de peste 35.000 mp.

Capacitatea actuală anuală de prelucrare a fabricii de mobilă Lemet este de aproximativ 3.500.000 de panouri prelucrate tip PAL. Liniile de producție sunt complet automatizate, bazându-se pe cele mai noi tehnologii existente la nivel mondial.

Compania Lemet a dezvoltat brandul de magazine LEM’S pentru desfacerea produselor sale. În prezent rețeaua LEM’S are cea mai mare acoperire la nivel național, peste 65.000 mp de retail amenajați în toate județele țării la același standard. Atât în fabrica Lemet cât și în rețeaua LEM’S activează peste 1.350 de angajați.

În hale industriale moderne fabricăm mobilier de calitate superioară, având implementat și menținut sistemul de management al calității (ISO 9001), mediului (ISO 14001), sănătății și securității în muncă (OHSAS 18001) în domeniile: proiectare, execuție și vânzare.

În firmă, dupa personalul care lucrează, cea de-a doua valoare pe care o prețuim sunt clienții noștri finali. Pentru aceștia am creat, împreună cu partenerii noștri, o vastă rețea de distribuție a produselor fabricate de noi, care cuprinde acum peste 130 magazine, din care mai mult de 100 în sistem de franciză Lem's.

Businessul era constituit la inceput dintr-un un mic atelier, în care lucra primele piese de mână, ulterior și-a construit propriile utilaje. În prezent, tehnologiile existente în fabrica ce se întinde pe 30.000 de metri pătrați sunt cele mai noi existente la nivel mondial. Capacitatea de prelucrare a Lemet este de aproximativ 1.200.000 de metri pătrați de PAL pe an, iar pe poarta fabricii ies anual peste 360.000 de module de mobilă.

Lemet se numără în rândul primilor 20 de producători autohtoni, pe o piață estimată la circa un miliard de euro.Aceasta este dominată de trei firme maramureșene: afacerea românească Aramis Invest, estimată la peste 100 de milioane de euro și despre care se spune că ar fi una dintre fabricile furnizoare ale retailerului suedez Ikea, compania italiană Italsofa, cu centrele de vânzări răspândite în toată Europa și cu afaceri de 71,4 milioane de euro, precum și compania producătoare de articole tapițate Taparo, cu o cifră de afaceri de 60,7 milioane de euro. Majoritatea jucătorilor se axează pe exporturi, 80% dintre produsele fabricate în România ajungând în Marea Britanie, Belgia, SUA, Ungaria, Polonia, Cehia, Rusia sau Slovacia.

România se numără astfel printre principalii producători din lume, clasându-se pe locul 28 în topul statelor cu cea mai mare producție de mobilă, potrivit unui studiu al World Furniture Outlook, care analizează cele mai mari 70 de piețe. În ce privește consumul, suntem poziționați pe locul 49. Printre principalele dificultăți identificate de Rizea pe piață se numără cumpărarea substanțială de mobilier de import: „Statisticile arată că în România sunt aproximativ 2.000 producători de mobilier, însă doar o mică parte din ei reușesc să înțeleagă comportamentul de consum al românilor și să își adapteze produsele și serviciile în funcție de acestea„.

Sistemul economic german

Sistemul economic al R.F. Germania se bazează pe economia socială de piață, politica economică fiind promovată prin instituțiile statului. Statul stabilește condițiile cadru care determină desfășurarea activității economice, fără să intervină direct în mărimea producției, în domeniul prețurilor sau în sistemul de salarizare. Constituția garantează manifestarea liberă a personalității și promovarea inițiativei private; de asemenea, ea prevede protejarea și garantarea proprietății private. În cadrul general stabilit de stat, piața, prin milioanele de consumatori și de întreprinderi, este cea care hotărăște liber și independent ce și cât se produce, ce și cât se consumă.

Cele trei principii de bază ale economiei sociale de piață sunt:

a) Cererea și oferta reglează prețurile. Condiția funcționării economiei sociale de piață este competiția ofertanților pe o piață concurențială.

b) Statul protejează concurența. Înțelegerile sau acordurile dintre firme, prin care este îngrădită sau restrânsă libera concurență, sunt interzise prin legi clare și precise: Legea contra restricțiilor în calea concurenței (legea anti-monopol sau anti-cartel) și Legea contra concurenței neloiale. Statul urmărește ca mecanismele concurenței să funcționeze. Principiile regulatoare de acțiune a statului în acest sens sunt următoarele:

- Crearea unei poziții de monopol pe piață este preîntâmpinată /împiedicată din timp, prin măsuri de politică concurențială. În cazul în care, din motive tehnice, crearea unui monopol este inevitabilă (de exemplu în cazul căilor ferate), atunci monopolul respectiv trebuie supravegheat și controlat.

- Dacă în repartizarea produsului social (bunuri și servicii) se constată nereguli și inechități, atunci statul le corijează și le înlătură prin măsuri de politică fiscală, de impozitare progresivă a veniturilor.

- În calculațiile unei întreprinderi nu trebuie sa fie cuprinse numai costurile interne ale acesteia. O atenție și mai mare trebuie să fie acordată costurilor pe care întreprinderea, prin activitatea sa, le provoacă comunității (de exemplu, impactul asupra mediului înconjurător).

- Dacă ofertanții pe piață acționează anormal (de exemplu, plata muncii este în neconcordanță cu activitatea prestată, practici de dumping etc.), atunci statul ia măsuri pentru limitarea unui astfel de comportament.