Necesitatea euromanagementului și definirea sa

NECESITATEA EUROMANAGEMENTULUI SI DEFINIREA SA

1. Introducere

Integrarea economiilor europene, realizarea PEU (piaţa Europeană Unică) şi a MEU (EURO), creează un nou mediu economic pentru firme. În aceste condiţii este necesar un nou tip de management capabil să decidă şi să acţioneze depăşind atât barierele fizice dintre ţări cât şi graniţele "culturale" ale acestora, invizibile, dar complexe şi importante. Accelerarea europenizării determină fluxuri transnaţionale de forţă de muncă, de capitaluri, de produse, de servicii, de management, etc., lucru ce implică inovarea practicilor manageriale, deci noi structuri, n?i metode şi mecanisme. PEU multiculturală şi transnaţională ridică în faţa mailagerilor oportunităţi diferite faţă de starea precedentă, schimbări de fond ale managementu1ui.

Alte elemente (neexhaustiv) avute în vedere de Comandamentele UE pentru situaţia de integrare cu privire la management se referă la:

1. Strategia, reglementările juridice şi deciziile economice şi sociale ale U.E; 2. Evoluţie convergentă în cadrul ţărilor componente în condiţii de performanţă ridicată (economică);

3. Reglementările privind fiscalitatea, forţa de muncă, mediul şi telecomunicaţiile;

4. Obiective stlategice unice;

5. Reglementări şi facilităţi şi restricţii uniforme în PEU.

Toate acestea sub o viziune managerială unitară. S-a constatat deja că experienţa si eforturile managerilor din U.E., bazată pe abordări manageriale care prezintă consistente elemente comune au condus la realizări performante. Un factor important în creşterea euromanagementului este redat de practica firmelor transnaţionale de a dezvolta centre europene de coordonare şi planificare a filialelor ce operează în Europa. Societăţile transnaţionale sunt interesate în mod direct şi indirect în abordări manageriale unitare la nivelul filialelor din diverse zone ale Europei. Toate cele anterior citate şi nu numai, au contribuit la conturarea Euromanagementului ca nou tip de management, distinct; [ În "Toward European Management”, K. Thurley, G. Shenton tratează în detaliu problema factorilor care au contribuit la aparitia acestui tip de management].

Sunt precizate de către cei sus citaţi două aspecte interesante cu privire la Euromanagement

1. Generalizările privind managementul practicat în Europa, care desemnează un ansamblu de elemente diferite (sau chiar opuse) managementului din alte zone ale lumii, se bazează pe credinţe şi valori agreate în ţările U.E. şi care încorporează abilităţi şi competenţe specifice pentru a face faţă contextului comunitar.

2. Suma stilurilor de management naţional din U.E. şi sinteza acestora este decelată pe bază de studii comparative.

De reţinut câteva aspecte deosebite:

1. Euromanagementul nu este o abordare fără patrie, ci reprezintă un set de componente specifice, dezvoltate ca răSpuns la "provocările specifice" cu care se confruntă fumeIe europene.

2. Euromanagementul implică calităţi şi abilităţi particulare care nu se dezvoltă în mod natural în cadrul abordărilor naţionale şi care sunt rezultatul direct al condiţiilor specifice, predominante în contextul european.

3. Euromanagementul trebuie abordat ca un proces dinamic care se dezvoltă corespunzător evoluţiei integrării în cadrul U.E. şi a schimbărilor din ambianţă (din mediu). În acest sens, Euromanagementul este în curs de "cristalizare" (englezii îi spun "emergent process"), cu trăsături distinctive (sesizabile).

Un alt mod de definire se referă la aproximativ aceleaşi probleme cu precizările că rezolvarea problemelor manageriale la toate nivelurile ierarbice, sunt distinct europene, axate pe planificare (previziune), implementare pe seama organizării, coordonării şi comenzii şi pe seama evaluării schimbărilor (deci pe seama controlului şi corecţiei pe seama acestuia). De asemenea se subliniază trei aspecte:

1. Este încurs de capitalizare

2. Este organic legat de ideea integrării europene ce va cuprinde şi alte ţări (extinderea U.E.)

3. Reflectă valori cmn ar fi pluralismul şi toleranta, ş.a.

Cert este că se află în stadiu evolutiv, cu o perspectivă de definire a funcţiei sale, a conţinutului şi a modalităţilor de operare. [Cu privire la funcţii, aşa cum se vede mai sus, nu sunt net diferite de ceea ce am aceptat deja în abordările anterioare.]. Nu peste mult timp va deveni dominant în U.E Se acceptă ideea că rădăcinile managementului în U.E. are o caracteristică de multiculturalitate (cu accente eterogene), care creează dificultăţi de ordin conceptual, metodologic şi empiric. De asemenea, că este destul de dificilă identificarea şi analiza manifestărilor pe un spaţiu mai larg şi divers, care nu poate fi raportat la valorile unei singure culturi şi care reprezintă feed-back-uri specifice la noile condiţii ale U.E., aflate în continuă schimbare. Deci, emomanagementul nu poate fi situat şi analizat în cadrul unei singure culturi (ca cel nipon de exemplu). Acest handicap se reduce treptat, pe măsura cunoaşterii lui, a creşterii experienţei şi know-how-ului în domeniu. Deci, euromanagementuI este în stadiu de evoluţie.