Politica instiitutiilor publice

1. PREZENTAREA INSTITUŢIILOR PUBLICE

Instituţiile publice reprezintă ansamblul structurilor organizate, create în societate pentru gestionarea afacerilor publice. Instituţiile publice, în sensul birocratic pe care îl au în ziua de astăzi, reprezintă singurul mod de organizare social-economică a statului care poate face faţă provocărilor modernităţii (numărul mare al populaţiei, diversitatea şi complexitatea nevoilor umane ce se cer satisfăcute). Ceea ce face din instituţiile birocratice instrumente eficiente este caracterul lor raţional – observa Max Weber – manifestat în cele patru dimensiuni principale ale acestora:

- pot manevra un număr mare de sarcini;

- pun accent pe cuantificare;

- operează într-un mod previzibil, standardizat;

- pun accent pe controlul asupra celor angrenaţi în sistemul instituţiilor.

Într-un stat democratic ele au următoarele funcţiuni:

- pregătirea şi adoptarea de acte normative;

- punerea în executare a legilor;

- supravegherea punerii în executare a hotărârilor luate la nivel politic.

O instituţie publică „vinde” bunuri şi servicii care asigură facilităţi precum: servicii de telecomunicaţii, electricitate, aprovizionarea cu gaze şi apa, transport (căi ferate, aeriene, navale), transportul public urban, servicii financiare (bănci, companii de asigurare). Obiectivul unei instituţii publice este servirea interesului public. Sunt situaţii în care iniţiativa particulară nu poate acoperi cerinţele societăţii şi de aceea sunt necesare instituţii specifice.

2. SCURT ISTORIC AL INSTITUŢIEI PUBLICE

Agregarea comunităţilor umane la nivelul unor sisteme naţionale a condus la apariţia primelor guverne.

Pentru gestionarea situaţiei la nivel teritorial au fost necesare forme administrative. Putem enumera aici:

- Sistemele administrative sin Egiptul antic;

- Sistemele administrative din timpul dinastiei Han (206 î.e.n. – 220 e.n.), care sugerau pornind de la preceptele confucianiste, modul de acces al indiviziunilor la guvernare (calitatea indivizilor şi nu poziţia socială);

- Imperiile administrative grec şi roman controlate de la centru prin legi şi proceduri.

Modelul tradiţional de administraţie publică datează de la mijlocul secolului al XIX-lea, structurile democratice dezvoltându-se odată cu apariţia statului modern.

S-a trecut astfel de la sistemele de administraţie bazate pe loialitatea faţă de un individ (rege, ministru etc.) la sisteme administrative în care individul este devotat statului în raport cu componentele sistemului legislativ.

În ultima parte a secolului al XIX-lea au fost necesare reforme asociate cu modelul tradiţional de administraţie.

3. CARACTERIZARE GENERALĂ

Instituţiile publice au deţinut pentru multă vreme un rol important în majoritatea ţărilor dezvoltate, dar, odată cu privatizarea unor servicii publice, unele instituţii au trecut într-un plan secundar.

Aceste instituţii sunt importante pentru că:

- Activitatea lor este dependentă de sectorul guvernamental;

- Managementul sectorului public controlează activitatea organizaţiilor cu scop lucrativ.

În cadrul acestor instituţii avem în vedere şi politicile sociale, industriale şi de investiţii. În cazul în care controlul guvernamental este prea rigid, instituţiile publice îşi pierd statutul de entităţi independente, astfel că nu mai sunt rentabile pentru public.

Sunt situaţii în care instituţiile publice nu pot fi controlate eficient iar randamentul lor este inferior companiilor private. Este oportun ca atunci să se pună problema privatizării unor servicii publice.

Dacă managerii din organizaţiile private au în vedere, în primul rând, profitul, scopul managementului public este satisfacerea interesului general.

Succesul instituţiilor publice depinde şi de modul în care Guvernele vor găsi mecanismele de motivare şi control adecvate fără a implementa proceduri rigide la nivelul fiecărei entităţi publice.

A) Serviciile publice

Caracteristicile lor sunt :

- Satisfac o nevoie socială;

- Se creează / desfiinţează prin decizie administrativă de management;

- Regimul lor juridic este reglementat de reguli ale dreptului public;

- Se realizează prin stabilimente publice; etc.

Serviciile publice pot asigura servicii precum aprovizionarea cu apă, electricitate, gaz, telecomunicaţii, considerate esenţiale pentru economie, în ansamblu.

Sunt situaţii în care activităţile de interes nu aparţin serviciului public. Sunt considerate servicii publice numai activităţile care satisfac nevoi sociale apreciate de puterea politică ca fiind de interes public (furnizate ca servicii în reţea). De multe ori, guvernele acordă facilităţi grupurilor dezavantajate.

Aceste servicii impun investiţii iniţiale mari conducând la tendinţe monopoliste. Prin natura lor, aceste servicii pot avea un impact politic.

Controlul susţinut prin reglementări asigură coordonarea instituţiilor publice. Există riscul, din cauza gestionării defectuoase a resurselor financiare, ca bugetele să aibă de suferit.