Practica în media

Planificarea

Planificarea, ca functie a managmentului,este implicata, practic, in toate activitatile firmei, la toate nivelurile de decizie(strategic, tactic, operational), in oricare din subdiviziunile sale organizatorice, pe palierul conducatorului sau al executantului, iar ca proces are drept scop orientarea activitatii, stabilirea obiectivelor de atins, a mijloacelor si resurselor necesare indeplinirii lor.

Principalele secvente ale procesului de planificare sunt redate schematic in Figura 1, care releva diversitatea formelor de planificare si legaturile dintre ele.

Orizontul

Planificarii

Figura 1 Secventele procesului de planificare a activitatii unei organizatii economice

Strategia organizatiei, componente:

Folosirea strategiei ca instrument de conducere este o caracteristica a conduceri companiilor in ultimi 30 ani. Strategia a fost raspunsul managementului la provocarea tot mai puternica a incertitudini: folosind strategia organizatia lupta cu cea mai importanta amenintare a sfirsitului de secol XX: schimbarea. [Bacanu 97, pagina 3]. Acestui aspect I se adauga tendinta de globalizare a economiei, c educe la crestera interdependentelor cu efecte importante asupra organizatiilor.

In present, performantele oricarei firme depend de abilitatea ei de a se adapta permanent la cerintele mediului inconjurator si de a realiza avantaje competitive, valorificandu-si resursele de care dispune. Un astfel de comportament al organizatiei presupune un anumit mod de gestiune, ce s-a impus in teorie si practica sub denumirea de management strategic.

Management strategic- proces dinamic ce cuprinde formularea si implementarea strategiilor.

Strategia precizeaza directia organizatiei, optiunile ei majore pe perioade relativ mari de timp Ea fomuleaza raspunsuri la intrebarile: ce afaceri va trebui sa realizeze firma? Cat si cum sa produca pentru a obtine avantaje competitive pe termen lung?

Caracteristicile de baza ale strategiei sunt:

- abordarea de ansamblu a intreprinderii, avand in vedere corelatiile cu mediul ei exterior si resursele necesare;

- atitudinea anticipativa, obiectivele strategice fiind stabilite pe baza unor analize, evaluari si prognoze ale principalilor factori de influenta;

Elementele definitorii ale strategiei sunt misiunea, obiectivele strategice si alternativele strategice de actiune.

Misiunea – expresia generala a ratiunii de a exista a unei organizatii.

Obiectivele strategice reprezinta tintele de atins, starile viitoare dezirabile pentru organizatie.

Alternativele strategice – reprezinta caile pe care firma isi atinge obiectivele.

Din punct de vedere al obiectivelor, strategiile pot fi de crestere, de mentinere(neutrale), de restrangere.

Strategiile neutrale urmaresc mentinerea performantelor organizatiei la un anumit nivel, fiind specifice situatiilor in care mediul nu sufera modificari semnificative.

Strategiile de restrangere, sunt adoptate de firmele aflate in dificultate, sub presiunea schimbarilor mediului intern si extern.

Strategiile de crestere sunt cele mai populare, obiectivele organizatiei in acest caz putand fi: cresterea cu 50 % a productiei, marirea cotei de piata cu 10 %, imbunatatirea performantelor de mediu.

Strategiile generice ale modelului PORTER – este una dintre cele mai cunoscute clasificari ale strategiilor la nivel de produs sau linii de produse, ce se definesc ca unitati de afacere in cadrul unei organizatii.Modelul lui PORTER diferentiaza 3 strategii generice: lider prin costuri, diferentierea prin produse si focalizarea.

Diferentierea prin costuri este strategia de obtinere a unui avantaj competitional prin reducerea costurilor sub cele realizate de concurenta.Aceasta strategie poate fi sustinuta prin: optimizarea volumului si stucturii productiei, controlul riguros al costurilor si permanenta lor reducere.

Diferentierea prin produse este strategia de obtinere a unor avantaje competitionale prin realizarea unor produse deosebite de ale concurentei prin performante, design, service, marca,etc.Aceasta srategie poate fi sustinuta prin dezvoltarea competentelor firmei in domeniile conceptiei si marketingului.

Focalizarea sau strategia efortului concentrat consta in alegerea unui segment ingust de activitate si obtinerea unor avantaje competitionale in acest domeniu prin diferentiere sau prin costuri, in functie de particularitatile segmentului de piata.

Elaborarea strategiei constituie responsabilitatea conducerii de la cel mai inalt nivel, fiiind alaturi de implementarea strategiei, componentele managementului strategic.

In esenta, elaborarea strategiei inseamna formularea raspunsului la urmatoarele intrebari:

- de unde plecam?

- unde vrem sa ajungem?

- pe ce cale?