Proiect investiții - modernizarea direcției generale a protecției copilului

Etapa I. Prezentarea instituţiei

Abandonul este din nefericire un fenomen încă întâlnit în România. Copii nou-născuţi au fost, şi continuă să fie, abandonaţi de părinţi în spital, de obicei pentru că aceştia, şi în special mamele, nu văd nici o posibilitate de a-şi creşte copiii. Motivele sunt adesea insuficienţa mijloacelor financiare, lipsa de maturitate şi incapacitatea de a se descurca, precum şi problemele personale sau emoţionale (stigmatul conferit de statutul de părinte unic, dependenţa de alcool, tulburările de personalitate etc.). Adesea aceşti părinţi îşi abandonează copiii în spital fără să lase vreo informaţie privind identitatea sau adresa lor. Poate nu conştientizăm, cei care putem preveni aceste situaţii, cât de importantă e stabilirea şi păstrarea identităţii copilului şi care sunt efectele nefaste pe care un abandon le poate lăsa în personalitatea copilului şi evoluţia sa ulterioară. Identitatea este foarte strâns legată de cunoaşterea trecutului şi de sentimentul de continuitate ca persoană. Identitatea îţi dă sentimentul conştiinţei de sine, îţi oferă un loc în societate. Un copil fără identitate este mereu în situaţie de risc, e vulnerabil. Toţi copiii au dreptul la o identitate. Ea este legată de originea familială, dar nu se rezumă la atât, fiind legată de moştenirea intelectuală, politică, religioasă, socială şi chiar profesională. Când este înregistrat un copil, prin faptul că primeşte un nume, este o recunoaştere încă de la început a individualităţii sale .

Cum putem preveni aceste situaţii, prin care, aşa cum menţionam, pe lângă faptul că este încălcat dreptul copilului la identitate, se finalizează printr-o ruptură definitivă între copil şi părinte, ceea ce se numeşte abandon ?

Femeia însărcinată şi în acelaşi timp împovărată de o serie de probleme economice şi sociale, se simte singură, lipsită de putere şi cu tendinţa de a se marginaliza. Aceste circumstanţe tind sa-i împiedice dezvoltarea capacităţilor parentale. Un astfel de părinte are nevoie de ajutor, care nu-l poate oferi decât cei care cunosc problemele cu care se confruntă. Aceştia sunt oameni din cadrul comunităţii în care trăieşte. La nivelul fiecărei localităţi există profesionişti (medici de familie, preoţi, profesori, politicieni, angajaţi ai administraţiei publice, oameni din sectorul privat) care pot acţiona împreună şi pot preveni separarea unui copil de familia naturală. Doar prin implicare şi colaborare între persoane influente din cadrul comunităţilor se pot mobiliza resurse, prin care se pot ameliora situaţii sociale grave. În mod organizat şi sistematic pot fi promovate valorile familiale şi sprijinite familiile care se confruntă cu dificultăţi. Este singura modalitate prin care nu vom mai întâlni situaţii în care o mamă îşi părăseşte copilul. Ea va învăţa să primească sprijinul şi va fi stimulată în a-şi dezvolta abilităţi părinteşti. Va deveni responsabilă şi va aprecia bucuriile oferite în viaţă de un copil.

Pentru ca toate aceste lucruri mentionate mai sus sa fie posibile este nevoie de infiintarea unei Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului.

Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bacau este institutia care ofera asistenţa si sprijin pentru copii, familie, persoane singure, persoane varstnice, persoane aflate in nevoie, abuzate, marginalizate sau cu dizabilităţi. Impreuna cu partenerii nostrii, organizaţii nonguvernamentale, fundaţii, spitale, suntem aproape de cei care au nevoie de ajutor.