Valorificarea Cupoanelor din Materiale Textile

ARGUMENT

Lucrarea propune un studiu despre valorificarea cupoanelor din materiale textile.Pentru confectionarea imbracamintei se folosesc materiale prime de baza si auxiliare. Aceste materiale au roluri diferite si se adopta in functie de specificul produsului la care se aplica si destinatia acestuia in timpul purtari.Dupa importanta pe care o au in componenta produsului, materialele utilizate pot avea functia de baza, fiind numite materiale de baza, sau functie auxiliara, numite materiale auxiliare.

Îmbrăcămintea se realizează atât din materiale textile, cât şi din piele, blană, înlocuitori, iar încălţămintea utilizează ca materiale de bază secundare şi auxiliare pe lângă piei, blănuri şi înlocuitori şi materiale textile. Materialele de baza si auxiliare au rol esential in confectionarea produsului finit.Acestea, in functie de model, pot conferi produsului un aspect placut fapt care-i va ridica acestuia valoarea comerciala. Clasificarea caracteristicilor materialelor utilizate pentru confecţii textile din punct de vedere al funcţiilor ce le determină în produsul finit se poate face astfel:

-caracteristici de durabilitate: rezistenţa la tracţiune; rezistenţa la sfâşiere.

-caracteristici privind valoarea de prezentare: revenirea din şifonare; drapaj,efectul pilling.

-caracteristici de confort: permeabilitatea la aer, vapori, apă; izolaţie termică etc.

Din a materiale de bază şi auxiliare, în cadrul tehnologiei de confecţionare, se obţin într-o primă fază numită croire, reperele produselor de confecţii. Aceste repere sunt transformate prin procedee de asamblare specifice în elemente de produs sub ansamblu şi produse finite. În ultima faza, cea de finisare , are loc realizarea formei finale a produsului prin operaţii specifice, predominând în cazul produselor de îmbrăcăminte operaţiile umido-termice.

Pentru definitivarea obţinerii reperelor croite ale produsului de îmbrăcăminte se apelează la o operaţie de încadrare ce presupune o aranjare de tipare a unuia sau a mai multor produse pe o suprafaţă considerată a materialului textil. Aranjarea tiparelor prin activitatea de încadrare se face cu ajutorul şabloanelor ce sunt conturate prin diferite procedee pe o suprafaţă bine precizată.

Prin procedee de conturare a şabloanelor se obţine o încadrare ce poate fi simplă (acelaşi model) sau combinată (combinaţii de modele, mărimi etc.).Încadrarea se realizează cu ajutorul şabloanelor ţinându-secont de anumite restrcţii impuse de caracteristicile produselor şi a materialelor textile.

Restricţiile la încadrare se referă la:

a.amplasarea şabloanelor în încadrare pe suprafaţa constituentă a materialului se face nemijlocit (cu foarte mici excepţii) cu respectarea direcţiei nominale. Direcţia nominală reprezintă direcţia de maximă rezistenţă a materialelor, ceea ce înseamnă la ţesături direcţia U, iar la tricoturi direcţia şirului.

b.respectarea desenelor de legătură sau de culoare

c.amplasarea şabloanelor se va face simetric pentru repere simetrice.

d.respectarea sensului şi direcţiei de scămoşare în cazul materialelor scămoşate.

e.respectarea modului de aşezare a şabloanelor funcţie de prezentarea materialului textil, adică pe întreaga lăţime sau pe jumătate când materialul este îndoit pe lăţime.

Încadrarea şabloanelor se face după o anumită succesiune, întâi reperele mari şi apoi pe cât posibil în spaţiile libere reperele mici. În funcţie de numărul şi mărimea produselor încadrate pe această suprafaţă , încadrările pot fi:

a.simple

b.combinate

La scară industrială cele mai avantajoase încadrări sunt cele combinate. Combinarea mărimilor, taliilor, şi mărimilor şi taliilor încadrate se face ţinând cont de repartiţia volumului de produse.În urma încadrărilor se calculează consumurile specifice ca elemente de documentaţie tehnică.Pentru un produs de îmbrăcăminte confecţionat într-o anumită gamă dimensională trebuie realizat şi stabilit necesarul de material pentru aprovizionare.

După operaţia de croire se obţin reperele sau detaliile produsului. În funcţie de rolul care-l au la îmbrăcăminte, detaliile produsul se impart detalii principale şi detalii secundare.

Detalii principale : sunt detaliile care nu pot lipsi din componenţa produsului şi sunt reprezentate la îmbrăcămintea fixată pe umerii din spate, pieptii ( fete), guler si mâneci, iar la îmbrăcămintea fixată pe talie sin feţe, spate, betelie sau cordoane, Exceptie de la aceasta regulă, fac unele produse ca : rochii, bluze, veste, care în funcţie de modă pot fi fară guler sau mâneci.

Detaliile secundare : sunt detaliile care pot lipsi din componenţa produsului şi se întâlnesc sub formă de buzunare, gaici, epoleti si alte detalii de ascet gen, care în funcţie de model nu sunt prevăzute în produsul confecţionat.

Într-o tehnologie de confecţionare întemeiată pe organizare logică a muncii, procesul de confecţionare este împarţit în etape de lucru şi operaţii de execuţie pri care se realizează transformarea semifabricatelor în produse finite, În general, la confecţionarea unui produs de îmbrăcăminte, procesul tehnologic cuprinde etape şi operaţii de execuţie.

Prelucrarea detaliilor este etapa în care detaliu principal se prelucreaza separat şi se asamblează cu detaliile secundare ce-i aparţin. În acest sens, la pieptul unui pardesiu compuds din pieptul propiu-zis, întăritura, buzunare, căptuseală, se prelucrează fiecare componentă separat şi apoi se asamblează împreună pentru a constitui detaliul propri-zis.

Asamblarea detaliilor este etapa în care detaliile principale prelucrate separat, se asamnlează pentru constituirea produsului. În cadrul acestei etape, la produsele srijinite pe umeri, sunt efectuate operaţii de asamblare a spatelui cu pieptii pe linia umărului şsi pe linia laterală, de montare a gulerului şi de montare a mânecilor, iar produsele cu srijin pe talie, se unesc faţa cu spatele pe cusăturile laterale şi interioare, În funcţie de caracteristicile produsului şi modelului confecţionat, fiecare din aceste operaţii poate cuprinde lucrări de pregătire, coasere şi tratare umidotermică.

Finisarea produsului este etapa în care produsul constituit prin asamblare este adus la forma, dimensiunile şi aspectul final. În cadrul finisării sunt utilizate diferite operaţii de pregătire, coasere, modelare, curăţire de aţe şi scame sau corectare.

După confecţionarea unor piese de îmbrăcăminte cum ar fi: bluze, cămăşi, rochii, fuste, sau alte obiecte vestimentare, rămân diverse cupoane mai mari sau mai mici de material. Aceste cupoane pot fi refolosite, fiind transformate în diferite obiecte vestimentare sau decorative.

Ceea ce am urmarit in aceasta lucrare a fost sugerarea anumitor idei practice despre realizarea unor obiecte din resturi textile care devin obiecte noi, frumoase, utile, practice si moderne. Acesta activitate dezvolta imaginatia, fantezia si creativitatea. Valorificarea resturilor textile este o activitate creativa , cu utilitate practica si economica.