Aspecte privind publicitatea și mixul comunicațional

1. Concept si realizare

Publicitatea este unul din elementele utilizate, de regulă pentru prezentarea convingătoare a produsului sau serviciului către cumpărator sau utilizator. Pentru mulţi dintre cei implicaţi ca : beneficiari de reclamă, agenţi de publicitate sau consumatori, publicitatea reprezintă elementul de comunicare principal în mixul de marketing. De fapt, publicitatea este cel mai evident element şi poate fi lesne de identificat. Publicitatea reprezintă un instrument esenţial al acţiunii de marketing în general şi al politicii de comunicaţii pentru produs în special Întregul mix de marketing conţine căi de comunicare potenţiale sau reale folosite în întregime, când sunt descoperite, pentru a stimula cumpărarea şi consumul. Publicitatea asigură legătura între produse sau servicii şi oameni. Pentru a fi eficientă, în acest sens ea trebuie să corespundă produselor şi să fie relevantă pentru oameni în exprimarea şi susţinerea unui avantaj competitiv. Publicitatea reprezintă orice formă de comunicare nonpersonală asupra unor idei, produse sau servicii, realizată de către o anumită firmă şi care utilizează un suport plătit. Indiferent de ceea ce este, publicitatea este determinată de natura produsului sau de nevoile consumatorului şi de rolul pe care-l poate juca în contextul mixului de marketing. Nu trebuie să ne gândim la reclamă ca fiind izolată de restul activităţii de marketing. Ea joacă, în marketing, un rol în soluţionarea unei probleme sau folosirea unei oportunităţi. Pentru ca rolul pe care-l indeplineşte să fie eficient, trebuie să fie şi corect. Dacă problema de marketing ţine de distribuţie, publicitatea poate contribui doar într-o mică parte la rezolvarea ei; dacă problema este preţul, contribuţia ei este şi mai mică. Dacă dificultăţile le creează produsul în sine, publicitatea poate fi contraproductivă. Publicitatea care generează testarea în masă a unui produs nesatisfăcător din punct de vedere calitativ poate avea efecte negative chiar şi asupra versiunii îmbunătăţite a produsului. Pe de altă parte, dacă problema este conştientizarea, reclama poate fi foarte puternică, şi este chiar mai puternică (pentru că efectele durează mai mult) în cazul în care problema ţine de poziţionarea produsului – dacă potenţialii consumatori nu şi-au dat seama de locul în care se potriveşte produsul în ansamblul cerinţelor lor, într-un loc diferit de cel al produselor concurente. În zonele în care funcţionează, publicitatea acţionează în sensul simplificării alegerii făcute de consumatori în favoare produsului – cu condiţia ca şi conţinutul publicităţii să fie potrivit mărcii şi consumatorului în lumea reală. În această afirmaţie găsim implicit câteva principii de bază despre natura şi procesul publicităţii. Consumatorii ţintă şi nevoile lor reprezintă doar o faţetă a conexiunii realizate de reclamă. Cealaltă faţetă este produsul sau serviciul pe care-l numim adesea marcă. La nivelul cel mai elementar, este clar că un lucru pe care publicitatea trebuie să-l facă este identificarea a ceea ce se vinde. O publicitate eficace în procesul de marcare nu reprezintă decât ultima verigă în întregul proces de diferenţiere a ofertei faţă de a concurenţilor – spre care năzuieşte un bun marketing, oriunde este posibil. Este un proces la care publicitatea este extrem de potrivită. De fapt, această putere a publicităţii este cea care i-a determinat, în timp, ponderea în cadrul marketingului pentru piaţa foarte dinamică a bunurilor de consum. Justificarea publicităţii, din punct de vedere al celui ce-şi face reclamă, este aceea că ea măreşte rentabilitatea, deşi este greu de apreciat în ce măsură. Expedierea directă prin poştă este singurul caz prin care o vânzare poate fi atribuită direct publicităţii