Concurența

1. Concurenta în acceptiunea de marketing

In acceptiunea de marketing, concurenta, reprezinta un ansamblu de raporturi in care intra agentii economici in lupta pentru asigurarea resurselor de aprovizionare, dispunerea acelorasi furnizori, clienti sau prestatori de servicii. Concurenta face parte din regula de joc, stimuleaza cresterea cantitatii si calitatii, stimuleaza procesul de primenire al firmelor slabe cu capacitati mici dar si inoirea produselor in productieFiecarei categorii de nevoi i se adreseaza un mare numar de producatori cu produse care difera ca sortiment, calitate, pret si dupa serviciile care le însotesc.

Fiecare ofertant va urmari în conditii cat mai avantajoase propria oferta si sa câstige cat mai multi consumatori. Se naste astfel procesul de concurenta, lupta dintre ofertanti, care cunoaste o mare varietate de forme, mergând chiar pana la forme agresiviste, situate la limita sau în afara cadrului legal. Marketingul are in vedere aceasta concurenta, dar ofera mijloace legale si eficiente care pot duce la realizarea obiectivelor într-o lume concurentiala.

Cunoasterea consumatorilor este o conditie imperios necesara pentru succesul pe piata, dar, in conditiile actuale, nu mai este nici pe departe suficienta. În toate cazurile în care pe o piata oarecare exista mai multe firme care vând sau cumpara aceeasi marfa, intre ele se va manifesta o anumita rivalitate. Aceasta rivalitate este cu atât mai puternica, cu cât cresterea pietei este mai lenta, cu cât numarul de concurenti este mai mare si cu cât diferentele intre firme sunt mai mici.

Concurenta dintre firmele care fabrica sau care doresc sa cumpere un anumit produs reprezinta una din premisele principale ale aparitiei marketingului ca stiinta. Înasprirea acesteia a condus chiar la desprinderea din marketingul general a unor ramuri, care s-au specializat în analiza concurentei, cum ar fi marketingul combatant sau marketingul de razboi, care-si propun sa puna la dispozitia firmelor metodele si tehnicile de identificare a concurentelor, a strategiilor pe care ei le elaboreaza, a obiectivelor pe care ei la urmaresc, a punctelor tari si slabe, a reactiilor lor etc.

2. Formele concurentei

- Concurenta directa este cea care se desfasoara între firme care se adreseaza acelorasi nevoi, cu produse asemanatoare, identice sau prea putin diferentiate. În aceasta situatie, diferentierea dintre concurenti se realizeaza pe imaginea de marca (deci concurenta dintre marci) pe care fiecare urmareste sa o confere produselor proprii utilizând o diversitate de mijloace si tehnici. Când firmele se concureaza prin oferirea de produse similare, dar care satisfac în proportie diferite aceeasi nevoie, competitia se bazeaza pe diferentierea calitativa a produselor.

- Concurenta indirecta se refera la concurenta dintre firmele care se adreseaza acelorasi nevoi sau unor nevoi diferite, prin oferirea de produse diferite.

- Concurenta perfecta este concurenta purificata de orice element de monopol. Ea presupune ca toate unitatile producatoare sunt capabile sa-si vânda integral productia obtinuta la pretul pietei, fara a-l influenta într-un fel, iar toti cumparatorii pot sa cumpere la pretul pietei atât cât doresc, fara a influenta piata. În aceasta situatie, pretul se stabileste la un nivel ce corespunde punctului de intersectie a curbelor ofertei si cererii produsului respectiv

Concurenta perfecta are doar o existenta teoretica, deoarece în practica este imposibil se reunit toate conditiile:

1. automicitatea cererii si a ofertei (existenta unui numar mare de vânzatori si cumparatori si cu o putere apropiata si mica, asa încât nici unul dintre ele nu va putea influenta piata/pretul);