Creșterea competitivității producției la export. Studiu de caz - SC Chimcomplex Borzești SA

Cap. 1 COMPETITIVITATEA INTERNAŢIONALĂ

1.1. Aspecte conceptuale privind competitivitatea la nivel internaţional

Competitivitatea se referă la capacitatea unei firme, sector de activitate sau ţară de a vinde şi a furniza bunuri sau servicii pe o piaţă dată .

La început economiştii s-au străduit să-şi explice factorii care asigură competitivitatea unei naţiuni, definită prin abilitatea firmelor din cadrul unei economii naţionale de a concura pe piaţa internaţională.

Astfel au apărut o varietate de atitudini conceptuale legate de gradul de competitivitate al ţărilor, ce se reflectă în competitivitatea firmelor, sau mai profund spus, în calitatea produselor şi serviciilor oferite de acestea.

Principalele teorii referitoare la competitivitatea internaţională şi la determinanţii acesteia, au fost cristalizate de către personalităţi ce şi-au lăsat amprenta în economie :

v Ricardo - o încercare timpurie de a înţelege cum se concurează naţiunile (teoria asupra avantajului competitiv - fiecare ţară are un avantaj dat de tehnologia de fabricaţie pentru cel puţin o marfă. Aşadar competitivitatea naţională depinde în mod direct de tehnologie, crescând direct proporţional cu gradul de dezvolatre al acesteia;

v Heckscher şi Ohlin (anii 20) - structura comerţului mondial depinde de înzestrarea cu factori de producţie, prin urmare, competitivitatea naţională se află în legătură directă cu disponibilitatea factorilor de producţie;

v Marx şi Engels - mediul socio-economic al unei naţiuni este esenţial pentru dezvoltarea competitivităţii sale economice;

În sec. al XX-lea contribuţiile cele mai importante la clarificarea conceptului de competitivitate au aparţinut lui Schumpeter şi Porter.

v Schumpeter pune accentul pe spiritul întreprinzătorului, ca motor al dezvoltării. Pe de o parte inovaţia deţine monopolul pe piaţă pentru o perioadă de timp, iar pe de alta contribuie la dezvoltarea companiei;

v Porter (1990) - abordarea "diamantului" - ilustrează relaţia sistematică dintre factorii competitivităţii (4 arii - condiţiile factorilor, condiţiile cererii, contextul strategiei firmei şi concurenţei, industriile înrudite).

Dupa cum putem deduce din aceste teorii, există o varietate de determinanţi ai competitivităţii internaţionale.

Competitivitatea a devenit una dintre preocupările centrale ale guvernelor şi firmelor din aproape orice ţară. Motivele pentru care unele state, regiuni sau companii se poziţionează mai favorabil decât altele în competiţia internaţională sunt subiecte importante de studiu şi analiză pentru economişti. În literatura de specialitate, competitivitatea este privită fie la nivel de firmă, fie la nivel de economie naţională.

1.1.1 Competitivitatea privită din punct de vedere al statului

Deşi conceptul de competitivitate nu are în vedere strict poziţionarea unei ţări în comerţul internaţional, el s-a dezvoltat în special în legătură cu această activitate. Fenomenul nu este dificil de înţeles dacă se are în vedere faptul că pentru unii autori competitivitatea se reduce la capacitatea unei ţări de a-şi impune propriile produse pe piaţa mondială. Astfel, R. Carbaugh definea competitivitatea internaţională drept “capacitatea unei ţări, în condiţiile pieţei libere şi ale unei concurenţe corecte, de a concepe, produce şi comercializă bunuri şi servicii fie de o calitate superioară, fie la un preţ inferior faţă de produsele şi serviciile oferite de alte ţări.” În prezent calitatea bunurilor comercializate are un rol aproape vital în competitivitatea unei economii, însă în ceea ce priveşte preţul, trebuie făcută precizarea că nivelul cât mai scăzut al acestuia nu mai reprezintă întotdeauna un factor important al competitivităţii unei ţări.

Dimpotrivă, în prezent, economiile cele mai competitive sunt cele ale căror produse se situează în sectorul tehnologiilor de vârf, unde predomină inovaţia şi preţurile ridicate. Capacitatea unei ţări de a obţine preţuri mari la produsele comercializate pe piaţa externă reprezintă un obiectiv mai important şi o dovadă mai puternică a competitivităţii sale, decât vânzarea la preţuri scăzute.