Diferențierea categoriilor de prețuri studiu de caz Borsec

Argument

Am ales aceasta temǎ datoritǎ posibilitǎţilor multiple pe care le oferǎ stabilirea unui preţ al unui produs şi a impactului foarte mare pe care politica de preţ a unei firme îl are asupra pieţei.

În activitatea oricărei întreprinderi producătoare de bunuri şi servicii, preţul deţine un rol special, de maximă importanţă pentru atingerea obiectivului final pe care aceasta şi-l propune – maximizarea profitului.

Preţul este una din cele patru variabile clasice ale mixului de marketing, care are cea mai mare influenţă în activitatea întreprinderii în general, a celei de marketing, în mod special, deoarece el afectează nemijlocit şi prompt: profitul, volumul vânzărilor, cota de piaţă şi poziţia pe care aceasta o ocupă pe piaţă în complexul economic naţional.

Pretul nu este elementul cel mai important al strategiei competitive, dar el nu poate lipsi. Un preţ competitiv este necesar, dar nu şi suficient pentru succesul în afaceri. Oricare ar fi cadrul de alcătuire a mixului de marketing, preţul este prezent şi se află într-o relaţie de interdependenţă cu celelalte submixuri.

Pentru a stabili un preţ este nevoie sa se ia în considerare celalalte variabile din firmǎ precum şi asteptǎrile clienţilor.

Ca variabilă strategică, preţul trebuie folosit de întreprindere cu multă abilitate, atât pentru structurarea producţiei – proces în care să fie criteriu esenţial – cât şi pentru a-şi asigura pe piaţă accesibilitatea şi competitivitatea.

Pe piaţă, în epoca actuală, partenerii ajung în final la o acceptare reciprocă, utilizând cu precădere, mai ales pe piaţa organizaţională preţul: administrat, licitat, negociat, de transfer.

Tacticile de stabilire a preţului ce au ca scop aplicarea unor strategii specifice de marketing, trebuie modificate, odată cu atingerea obiectivelor şi fixarea de noi obiective.

Pentru ca preţul, ca element al mixului de marketing să-şi poată îndeplini obiectivele stabilite, el trebuie modificat pentru a se armoniza cu celelalte componente ale mixului de marketing.

Capitolul I

Începuturile definirii preţului

În condiţiile contemporane, pretul pieţei reprezintǎ o cantitate de monedǎ pe care cumpǎratorul este dispus şi poate sǎ o ofere producǎtorului în shimbul bunului pe care acesta poate sǎ îl ofere pe piatǎ şi exprimǎ, în cea mai mare masurǎ sub aspect calitativ şi structural, un ansamblu de informaţii furnizate reciproc de cǎtre participanţii la schimb, în functie de raportul dintre cerere şi ofertǎ, pe de o parte, şi în cadru legislativ, pe de altǎ parte, având caracter dinamic, divers si reglementat.

Preţul este un instrument al pieţei şi un indicator al realitǎşii. În virtutea funcţiei de corelare a cererii cu oferta el capǎtǎ un caracter complex ce este amplificat în contextul actualului dinamism economico- social, atât de caracteristicile pieţei pe care le manifestǎ, cât si de cadrul legislativ care reglementeazǎ formarea preţurilor, el insuşi perfectibil.

Preţul unui bun sau al unei resurse este un element care aratǎ la ce trebuie sǎ renunţe pentru a se obţine respectivul bun sau resursǎ. O definiţie a pretului, unanim acceptatǎ este cea formulatǎ înca din antichitate de cǎtre Aristotel şi Xenofon care reprezintǎ preţul ca o cantitate de monedǎ pe care cumparatorul este dispus şi o poate oferi producǎtorului (vanzǎtorului) în schimbul bunului pe care acesta îl prezintǎ pe piata. Acesta este preţul absolut. De obicei preţul este exprimat în termeni bǎnesti (preţ absolut), dar poate fi exprimat în termenii cantitǎţii din alt bun la care trebuie sǎ renunţe pentru procurarea produsului necesar (preţul relativ). Rezultǎ ca dacǎ toate preţurile cresc în aceeaşi proporţie, preturile absolute cresc, dar relativ rǎmân neschimbate. Un alfel de preţ este preţul etalon care reprezintǎ preţul unui bun asupra caruia se convine; de cele mai multe ori acesta se fixeazǎ asupra salariului nominal sau asupra unor bunuri reprezentative pentru aprecierea nivelui de trai.

De mii de ani oamenii s-au convins ca este mai bine sǎ se concentreze pe producerea anumitor bunuri decât sǎ se ocupe toţi de acelaşi lucru:

- Altfel, fiecare ar trebui sa fie doctor, fermier, bucatar, etc.

- Ca rezultat al diviziunii sociale a muncii, fiecare din noi face toata viaţa lui un schimb de “ceva” cu semenii lui (produse, idei, opere de artǎ, etc).

- Aşadar oamenii sunt interdependenţi .

- Fiecare dǎ altora atâtea bunuri câte primeşte – comensurate pe baza muncii, a utilitǎţii, a valorii acestora exprimatǎ prin preţuri în consecinţǎ, datoritǎ diviziunii sociale a muncii şi a autonomiei participanţilor la procesul de schimb prin intermediul banilor, interdependenţa dintre oameni este dublatǎ de o lume a preţurilor (un sistem complex, poate cel mai complex cunoscut de om dupa cel material);