Marketingul și Elementul sau Central - Consumatorul-

1.1. Conceptul de marketing

Dinamismul economico-social a avut ca rezultat, între altele, accentuarea separarii productiei si consumului, amplificarea tendintei evolutiei lor relativ independente, desi în unitatea procesului reproductiei ele nu pot fi decât interdependente. Astfel, marketingul a aparut tocmai ca o reactie fata de procesul economic al separarii tot mai pronuntate a productiei de consum; el a luat nastere ca rezultat al cautarilor tot mai staruitoare pentru gasirea unor modalitati eficiente de a reuni si coordona preocuparile legate de productie cu cele legate de realizarea (vânzarea) produselor, de a le corela cu cerintele efective de consum.

Este evident ca, pe masura adâncirii specializarii  în cadrul proceselor mai largi ale diviziunii muncii sociale si ale integrarii pietelor nationale în sistemul pietei mondiale , a amplificarii mutatiilor interne pe care le înregistreaza productia si consumul, sporeste riscul unor dezacorduri cu nevoile efective de consum. Riscurile unor asemenea dezacorduri sunt reale si cu consecinte materiale dintre cele mai nefaste pentru întreprinzatori, în conditiile largirii ariei de raspândire a produselor dincolo de granitele nationale, ale exploziei de produse noi generata de revolutia tehnico-stiintifica contemporana, dar si ale reducerii sperantei de viata a produselor, sub impactul manifestarii tot mai vizibile a fenomenului de obsolescenta. Drept urmare, în conditiile puternicului dinamism social-economic contemporan, întreprinderea moderna nu-si mai poate asuma riscul unei activitati fara o destinatie certa, fara o finalitate eficienta. Întelegerea schimbarii climatului social-economic si impactul acestuia asupra pietei constituie premisa reusitei pe termen lung a activitatii oricarui întreprinzator. Desigur, încorporarea marketingului în activitatea întreprinderilor nu elimina cu totul riscul nerealizarii produselor pe piata, dar reduce acest risc la dimensiuni rezonabile.

Aparut initial pe planul practicii economice, marketingul a constituit mai apoi  si cu deosebire în a doua parte a secolului nostru  obiectul unor ample dispute si tot mai profunde dezvoltari teoretice.

Termen de origine anglo-saxona, marketingul deriva din participiul prezent al verbului to market, a carui semnificatie este aceea de a desfasura tranzactii de piata (cuprinzând ideea de actiune continua), respectiv de a cumpara si a vinde. Privit strict prin prisma semnificatiei sale etimologice, marketingul ar defini, astfel, actul, procesul schimburilor în spatiul pietei. O asemenea acceptiune, desi aparent corecta apare însa ca fiind prea putin corespunzatoare fata de realitate, neputând reliefa complexitatea de semnificatii a marketingului. Pe masura propagarii sale, au început sa se înregistreze tot mai multe încercari de a defini cât mai complet, mai corespunzator, semnificatia reala a marketingului. Drept urmare, în literatura de specialitate întâlnim numeroase si variate semnificatii ale acestuia, diferentiate în raport de sfera sa de cuprindere, de unghiul în care a fost perceput pe parcursul evolutiei sale. Astfel, prin termenul de marketing s-a ajuns sa fie desemnate, deopotriva, un domeniu al stiintei, o disciplina, un demers, o activitate practica, o functie a întreprinderii.

În evidentierea semnificatiei marketingului, se ia, de regula, ca punct de plecare, definitia formulata de Asociatia Americana de Marketing (A.M.A), definitie ce s-a bucurat de o larga circulatie în rândul specialistilor. Potrivit acesteia, marketingul vizeaza realizarea activitatilor economice care dirijeaza fluxul de bunuri si servicii de la producator la consumator sau utilizator . Într-o astfel de acceptiune, marketingul apare ca o forta ce urmareste sa asigure, prin promovare si distributie, satisfacerea raportului cerere-oferta. Mai concret, din aceasta definitie rezulta ca marketingul : se refera la un complex de activitati economice; are sub incidenta sa atât bunurile cât si serviciile, urmareste sa orienteze fluxul de bunuri si servicii de la producatori pâna la purtatorii cererii; se refera atât la destinatarii bunurilor de consum final cât si la cei ai bunurilor de consum intermediar.

Pornind de la definitia initiala formulata de A.M.A., s-a urmarit, de la un autor la altul, îmbunatatirea ei treptata, nu numai ca formulare, ci si în esenta. În cadrul acestor preocupari poate fi retinuta mai întâi concluzia la care a ajuns un reputat specialist american, profesorul W.J. Stanton, potrivit careia marketingul este un întreg sistem de activitati economice referitoare la programarea, stabilirea preturilor, promovarea si distribuirea produselor si serviciilor menite sa satisfaca cerintele consumatorilor actuali si potentiali.

O formulare mult mai concisa si, în acelasi timp, cuprinzatoare asupra acestei teme o datoram altor doi renumiti profesori americani, McCarthy si Perrault, potrivit carora marketingul semnifica suma tuturor eforturilor dirijate de catre o întreprindere în vederea satisfacerii consumatorilor sai cu un profit. Rezulta cu claritate faptul ca marketingul, conceptul în sine, vizeaza organizarea unei orientari simultane spre consumatori si spre profit, integrând eforturile organizatiei în aceasta optica.

Definitia cea mai des invocata de specialisti, în ultima vreme, este cea data marketingului de catre Philip Kotler  considerat de numerosi cercetatori în domeniu drept parintele marketingului modern  care considera ca acesta se refera la activitatea umana îndreptata în directia satisfacerii nevoilor si dorintelor prin