Portofoliu de Evaluare

I. LOCUL ȘI ROLUL MARKETINGULUI ÎN ECONOMIA DE PIAȚĂ

Marketingul zilelor noastre, punând în centrul atenţiei sale orientarea spre satisfacerea la nivelul optim a clienţilor, are ca sarcină să-şi stabilească o direcţie mai clară de evoluţie, realizând structuri pe termen lung atât în ceea ce priveşte piaţa şi concurenţa existentă pe aceasta cât şi în ceea ce priveşte rolul existenţial pe care şi-l asumă marketingul în cadrul firmei, ca principal purtător al credibilităţii acesteia.

Firmele trebuie să promoveze, deci, un marketing care nu numai să satisfacă cerinţele actuale ale clienţilor ci care este chemat să le anticipeze pe cele viitoare, să integreze clientul în procesul de proiectare a produsului şi să exploateze la maximum experienţa, cunoaşterea canalelor de distribuţie şi a pieţelor, a segmentelor de piaţă vizate. De asemenea, este necesară legătura permanentă şi perfecţionarea infrastructurii furnizorilor, distribuitorilor, producătorilor şi consumatorilor.

Profesorul M.C. Demetrescu distinge la nivelul firmei două tipuri de funcţii principale de marketing:

I. Funcţii condiţie, de atragere a cererii :

1) investigarea pieţei şi a nevoilor de consum, funcţie ce urmăreşte obţinerea de informaţii referitoare la pieţele prezente şi la cele potenţiale, la ansamblul nevoilor de consum existente, la motivaţia acestora, la comportamentul consumatorilor, la toţi factorii de ordin demografic, social, cultural, politic, ce influenţează piaţa.

2) adaptarea dinamică a firmei la mediul economico-social, funcţie care raportează permanent întreaga activitate a unei firme la profilul, cerinţele şi schimbările mediului în care ea există şi funcţionează, profitând de oportunităţile care apar în ceea ce priveşte stimularea cererii pentru anumite produse şi servicii.

II. Funcţii obiectiv, de satisfacere a cererii :

3) satisfacerea superioară a nevoilor de consum încearcă să asigure concordanţa dintre produsele şi serviciile în care se materializează activitatea firmei şi nevoile cărora le sunt destinate.

4) maximizarea eficienţei economice, a profitului firmei, reprezintă cea mai importantă funcţie a marketingului.

În economia actuală, tendinţa de mondializare şi globalizare intră în contradicţie chiar cu cealaltă trăsătură a acesteia, diferenţierea, decalajul veniturilor ; angrenat organic în acest context economic și social, marketingul presupune :

- traficul de proprietate de la vânzător la cumpărător;

-distribuţia fizică a mărfurilor prin transport, depozitare, finanţare, obţinerea de informaţii;

-el conectează dinamic o firmă la mediul social - economic, mobilizând resursele materiale, financiare şi umane spre a răspunde cât mai fidel, prin produsele şi serviciile pe care le realizează şi le comercializează, nevoilor purtătorilor cererii, încercând să satisfacă pe un plan superior aceste nevoi;

-face legătura între resursele de care dispune societatea, între veniturile acesteia şi produsele, serviciile ce se pot achiziţiona cu aceste resurse, astfel încât schimbul între venituri şi achiziţionarea de bunuri şi servicii să urmeze regulile unui buget structurat pe venituri şi cheltuieli, care să ofere satisfacţii celor care cumpără şi valoare celor care vând;

-direcţionează activitatea economică spre satisfacerea nevoilor şi dorinţelor consumatorilor, având rolul de a asigura informaţiile necesare cunoaşterii pieţei „racordând capacităţile tehnologice ale firmei la cerinţele cumpărătorilor potenţiali”1 ;

- unește cele două funcţii de bază ale societăţii: producţia şi consumul ;

-creează, menţine şi ridică standardul de viaţă, el fiind un proces social şi managerial complex prin care se creează şi se oferă produsele şi serviciile dorite, la o anumită valoare.

Funcţiile marketingului şi legăturile dintre acestea

II. DIMENSIUNILE PIEȚEI ÎNTREPRINDERII

Abordarea de marketing a pietei foloseste o seama de criterii si instrumente pentru a-i stabili continutul concret si dimensiunile sale principale. Într-o astfel de abordare trebuie facuta mai întâi distinctie între piata efectiva si piata potentiala.

Piata potentiala exprima dimensiunile posibile ale pietei, limitele cele mai largi în cadrul carora urmeaza sa aiba loc confruntarea cererii cu oferta; piata potentiala se realizeaza cu o anumita probabilitate, în functie de raportul în care se vor afla factorii formativi la momentul respectiv.

Piata efectiva exprima nevoile consumatorilor actuali ai întreprinderii, în timp ce piata potentiala include si nonconsumatorii relativi (persoane care momentan nu cumpara produsul, deoarece le lipseste temporar nevoia).

A evalua dimensiunile unei piete, efective sau potentiale, înseamna , în ultima instanta, a-i determina aria, structura si capacitatea.

1. Aria (localizarea) pietei

Dupa locul unde se desfasoara relatiile de vânzare-cumparare, piata poate fi interna sau externa.Pietele externe alcatuiesc piata internationala.

Atât pietele interne cat si cele externe (internationale) pot fi examinate în structurile lor teritoriale, operandu-se delimitarii în functie de particularitatile pe care le prezinta într-un spatiu sau altul. Se pot distinge, în acest sens, diferite piete zonale, locale, urbane, rurale.

Fenomenul atractiei exercitate de centrele urbane asupra cumparatorilor, din zonele învecinate, a fost denumit, într-o serie de lucrari de specialitate, gravitatie comerciala. El evidentiaza forta de polarizare comerciala a orasului, de atragere a populatiei nerezidentiale.

2. Structura pietei

În functie de profilul, dimensiunile, si aria de activitate, piata întreprinderii se înscrie în anumite structuri ale pietei globale, reprezentând o subdiviziune a acesteia. În acelasi timp, piata întreprinderii se compune din diferite segmente, delimitate dupa anumite criterii. Ea nu are, deci, un caracter omogen nici chiar în cazul întreprinderilor cu profil relativ limitat de activitate.

În acest context , apare evidenta necesitatea cunoasterii componentei structurale în cadrul careia evolueaza întreprinderea, în scopul urmaririi raporturilor de piata în care se gaseste. Pentru aceasta se impune clasificarea mai întâi a aspectelor referitoare la structura pietei globale (totale).