Practică Oficiul Județean de Protecție a Consumatorului - Timiș

1. Date generale cu privire la instituţie

1.1 Informaţii generale despre ANPC şi OJPC

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor are rolul de a coordona şi realiza strategia şi politica Guvernului în domeniul protecţiei consumatorilor, acţionând pentru prevenirea şi combaterea practicilor care dăunează vieţii, sănatăţii, securităţii sau intereselor economice ale consumatorilor şi evaluează efectele pe piată ale sistemelor de supraveghere a produselor şi serviciilor destinate acestora.

Având în vedere complexitatea problemelor, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor colaborează în activitatea sa cu celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, cărora le revin atribuţii în domeniul protecţiei consumatorilor, pe baza unor proceduri aprobate de Guvern.

O.P.C. s-a infiinţat în anul 1992 ca urmare a recunoaşterii drepturilor consumatorilor ca o componentă a politicii de stat, pentru supravegherea modului în care reglementările privind protecţia consumatorilor sunt respectate de către furnizori.

Pentru protejarea cetăţenilor în calitatea lor de consumatori, statul, prin mijloacele prevăzute de lege, asigură cadrul legal necesar accesului neîngrădit la produse şi servicii, informării lor complete despre caracteristicile esenţiale ale acestora, la fundamentarea şi luarea deciziilor ce îi interesează în calitate de consumatori.

În acest sens, Guvernul României a emis în 1992, Ordonanţa Guvernului nr.21/1992 privind protecţia consumatorilor, modificată şi aprobată în 1994 cu Legea 11/1994.

1.2 Scopul şi domeniul de aplicare al OJPC

Procedura stabileşte reguli generale şi modul de operare pentru verificarea respectǎrii de cǎtre producǎtori şi distibuitori a conformitaţii produselor cu cerinţele generale de securitate, inclusive evaluarea riscului şi dispunerea mǎsurilor pentru prevenirea şi înlaturarea produselor periculoase din circuitul de distribuţie şi de la consumatori. Totodatǎ, procedura stabileşte reguli pentru verificarea respectǎrii de cǎtre agenţii economici a conformităţii caracteristicilor calitative a produselor şi serviciilor cu cele declarate şi/sau cu actele normative în vigoare.

Procedura se aplicǎ de cǎtre Autoritatea Naţionala pentru Protecţia Consumatorilor şi organele sale teritoriale care efectueazǎ controale periodice şi inopinante pe piaţǎ, la producǎtori, la importatori, în depozite, în unităţi vamale, având acces în locurile în care se află produsele.

1.3 Documente de referinţă

• Legea privind securitatea generala a produselor nr. 245/2004.

• Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 cu modificările şi completările ulterioare

• Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, cu modificările şi

completările ulterioare.

• Alte acte normative aplicabile din domeniul protecţiei consumatorilor.

1.4 Terminologie

Alături de termenii definiţi în sensul legii privind securitatea generală a produselor -produs sigur, produs periculos, risc grav, producător, distribuitor, returnare, retragere, se definesc şi următorii termeni:

a) alimente contrafăcute – alimente a căror calitate menţionată în declaraţia de conformitate, a fost modificată, intenţionat sau neintenţionat, într-un mod care ar putea constitui un risc pentru sănătatea consumatorilor, care le-ar putea leza interesele sau i-ar informa greşit;

b) cerinţa esenţială – cerinţa care are în vedere protecţia sănătatii , securitatea utilizatorilor,protecţia animalelor domestice, a proprietătii şi a mediului, aşa cum este prevăzută în actele normative în vigoare;

c) certificat de conformitate – document emis pe baza regulilor unui sistem de certificare care indică existenţa încrederii adecvate ca un produs, identificat corespunzător, este conform cu un alt standard sau cu un alt document normative;

d) domeniu reglementat – ansamblul activităţilor economice şi al produselor asociate acestora pentru care se emit reglementări tehnice specifice privind condiţiile de introducere pe piaţă şi/sau de punere în funcţiune;

e) evaluare a conformitaţii – activitatea al cărei obiect este determinarea faptului că un produs satisface cerinţele esenţiale din reglementările tehnice aplicabile sau că un produs este în conformitate cu tipul pentru care s-a emis un certificat de examinare de tip şi satisface cerinţele esenţiale din reglementările tehnice aplicabile produsului

f) indicaţia geografică – denumirea servind la identificarea unui produs originar dintr-o ţară, regiune sau localitate a unui stat;

g) inspecţie – examinarea proiectului unui produs, serviciu, proces sau instalaţii şi determinarea conformitaţii lor cu condiţiile specifice sau cu condiţiile generale, pe baza unei aprecieri profesionale;

h) introducerea pe piaţă a unui produs – acţiunea de a face disponibil, pentru prima dată, contracost sau gratuit, un produs din domeniul reglementat, în vederea distriburii şi/sau utilizării sale;

i) securitate – stare a unui produs, proces sau serviciu în care riscul de a pune în pericol persoanele sau de a provoca pagube mediului şi/sau proprietăţii este limitat la un nivel acceptabil;

j) standard european armonizat – standard european, elaborat în baza unui mandat al Comisiei Europene şi adoptat de către o organizaţie europeană de standardizare , care conferă prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale dintr-o directivă aplicabilă, acoperită de un astfel de standard;

supravegherea pieţei – ansamblul măsurilor, resurselor şi structurilor instituţionale adecvate, prin care autorităţile competente asigură şi garantează în mod imparţial, ca produsele introduse pe piaţă şi/sau puse în funcţiune îndeplinesc prevederile reglementărilor tehnice aplicabile, indiferent de originea lor, cu respectarea principiului liberei concurenţe;

risc grav – orice risc semnificativ, care necesită o intervenţie rapidă din partea autorităţilor publice, inclusiv riscurile ale căror efecte nu sunt imediate;