Proiect - marketing turistic - Slănic Moldova

Cap.1- Prezentarea destinației

1.1. Prezentarea generală

DESPRE SLĂNIC MOLDOVA

Slănic Moldova este un oraș din estul României, așezat pe râul Slănic (un afluent al Trotușului), la poalele Munților Nemira (Carpații Orientali), altitudine 530 m, într-o vale înconjurată de păduri de fagi și brazi, la 84 km sud-vest de Municipiul Bacău (reședinta județului Bacău). “Slănic - Perla Moldovei “, a fost binecuvantată de Dumnezeu cu izvoare pline de sănătate, cu păduri neatinse de mâna omului, ce răspândesc aer curat oamenilor de pretutindeni.

Din inima munților prin care lupii singuratici străbat cărări, cerbii mândri iși poartă regește coroana, mistreții cu colți de argint rup liniștea misterioasă a pădurilor, izvorăsc lacrimi de ape limpede, ce se revarsă năvalnic peste stâncile golașe.

Au fost fascinați de aceste meleaguri, vânători legendari care au colindat codrii seculari în căutarea trofeelor vânătoresti, regi și regine, capete luminate ale istoriei și civilizației românesti.

În cei doar 250 de ani de viață, Slănic Moldova a avut o istorie tumultoasă care a lăsat în urmă amprente adânci. Razboaiele aprige au distrus valori și vieți omenești, dar nu au distrus niciodată spiritul și pofta de viață a muntenilor din aceste locuri

În tot acest timp stațiunea a devenit un simbol național, o perlă din lanțul stațiunilor internaționale. Pentru ca acest mic colț de rai să dăinuie în timp, e nevoie de oameni motivați și fermi. Dumnezeu a fost bun și a dat ținutului acești oameni. Ei iubesc aceste meleaguri, le ocrotesc și le dezvoltă armonios, au visuri mărete de viitor și cred în detinul acestei perle.

Cadrul natural

Teritoriul administrativ al orașului Slănic Moldova este amplasat pe flancurile estice ale munților Nemira, ce fac parte din lantul Trotuș-Oituz. Pârâul Slănic a tăiat o vale strâmtă, în lungul căreia se desfășoară o alternanță de bazine depresionare unde sunt amplasate zonele populate. Culmile din jurul orașului prezintă înălțimi cuprinse între 800-1000 m, la nord de stațiune, se ridică, cu pante puternice, muntele Pufu (936 m). Zona Cescheșului ce se lasă spre valea Dofteanei, înspre nord-vest, este o culme ce duce spre muntele Șandru Mare(1639 m) și Nemira (1648 m). Pe partea stângă a văii Slănicului, de la vârful Pufu, se întinde coama Cescheșului (810 m), un plan neted ce duce prin două trepte tot la muntele Șandru Mare.

Aceste masive muntoase, împădurite, închid stațiunea prezentând pante deosebit de ridicate. Valea Slanicului este desparțită prin culmi muntoase la nord de valea Dofteanei, la sud de valea Oituzului, iar în vecinătatea varsării sale în Trotuș, de culmea Măgura.

Zone cu încărcătură deosebită sub aspectul valorii istorice, culturale şi urbanistic arhitecturale

Descoperirea primului izvor la 1801 de serdarul Mihalache Spiridon şi confirmarea calităţii apelor minerale în 1852 de către farmaciştii Zotta şi Abrahamfi, ajutaţi de chimiştii Stenner şi Schnnel, determină înfiinţarea aşezării Slănic Moldova. Personalităţile care au trecut prin aceste locuri ca: mitropolitul cărturar Veniamin Costache, Emil Racoviţă, Cleopatra Tăutu, Wilhelm de Katzebu, Antonio Magra, etc., participarea la expoziţia de balneologie de la Frankfurt pe Main în 1883, unde se obţine medalia de argint pentru izvoarele: 1, 3 şi 4 şi la Expoziţia de la Viena, medalia de aur, precum şi evenimentele petrecute pe aceste meleaguri în primul război mondial conferă acestei localităţi o mare rezonanţă istorică.

Din 1887 începe sistematizarea staţiunii, vechea aşezare este mutată şi apar construcţii noi: hotelul Racoviţă, vilele Zimbru, Cerbu, Nemira, Dobru. Se construieşte Cazinoul cu sală de teatru. Tot acum se construieşte Inhalatorul dotat cu instalaţii moderneşi pulverizaţii pentru care se aduc specialişti din Munchen.

La sfârşitul secolului trecut staţiunea Slănic Moldova este cotată ca o staţiune modernă pentru acele vremuri, care stă alături de staţiuni străine.

Obiectivele de interes istoric şi arhitectural care se mai păstrează încă în staţiune aduc acestei localităţi o încărcătură deosebită sub aspectul valorii istorice şi urbanistic arhitecturale.

Faptul că de-a lungul timpului s-a păstrat construcţiile vechi, iar unele dintre ele au fost renovate, modernizate cu păstrarea liniei arhitectonice iniţiale, a contribuit din plin la ridicarea valorii urbanistic arhitecturale. De remarcat că noile construcţii adăugate în ultimii ani s-au încadrat în plastica arhitecturală şi în specificul localităţii, încât caracteristica compoziţională nu a fost alterată.

Patrimoniul cultural al oraşului include:

• monumente cu valoare istorică şi arhitecturală;

• monumente de artă religioasă;

• monumente comemorative şi de artă plastică;

• arii naturale protejate.

1. Monumente cu valoare istorică şi arhitecturală

Dintre clădirile cu valoare istorică şi arhitectonică menţionăm:

-Cazinoul - construcţie ce datează din 1894, construit de meşteri italieni - Antonio Magra, a aparţinut iniţial epitropiei Sf. Spiridon din Iaşi. Din 1948 cazinoul devine sediul Casei de Cultură unde funcţionează un cinematograf cu 420 locuri şi o bibliotecă.

În anul 1960 clădirii i se adaugă două terase acoperite în scopul amenajării unui bufet, braserie şi pensiune. Între anii 1986 - 1989, construcţia a fost restaurată, redându-i forma iniţială şi amenajată în totalitate ca edificiu cultural-educativ.

-Pavilionul central Racoviţă şi Inhalatorul, care nu sunt clasate, dar sunt susceptibile pentru a intra în patrimoniul cultural şi a fi clasate în grupa A cu valoare naţională. Clădirea datează din 1890 şi a fost refăcută în 1927 - 1928 în urma incendiului din 1916. S-a denumit Pavilionul Central Racoviţă după numele domnitorului. Este o clădire monumentală, care îmbină stilul baroc cu elemente de arhitectură veche românească. Inhalatorul este o construcţie masivă din piatră şi cărămidă cu elementele decorative

orientale.

După 1991 întregul complex a fost preluat de S.N.P. “PETROM” S.A. Bucureşti şi a fost modernizat păstrând elementele caracteristice stilului, pentru a nu altera valoarea obiectivului.

-Construcţia unde îşi are sediul Primăria are şi ea valoare de patrimoniu, datând din 1870 este un monument reprezentativ pentru patrimoniul cultural local. Construcţia a fost revendicată de Episcopia Romanului