Rolul capitalului uman în dezvoltarea regională

1. CONCEPTUL DE CAPITAL UMAN

Economia românească are un caracter complex şi stabilizarea macroeconomică presupune utilizarea eficientă a :

Conceptul de “capital uman” s-a impus în literatura economică începând cu anul 1961, prin apariţia în American Economic Review a articolului lui Theodore W. Schultz, “Investment in Human Capital”.

Capitalul uman - indicator economic complex, în cadrul căruia se pot analiza aspecte precum:

utilizarea resurselor umane;

eficienţa utilizării acestor resurse;

rolul capitalului uman în creşterea economică;

efortul investiţional în educaţie, pentru formarea şi dezvoltarea capitalului uman

şomajul şi metode de combatere a acestuia;

2. CARACTERISTICILE RESURSELOR UMANE

Nu sunt conservabile

Nu pot fi stocate

Neutilizarea lor înseamnă o pierdere

Volumul lor se apreciază prin indicatori de nivel şi structuri ale populaţiei totale

Calitatea lor este greu de cuantificat

Analiza cantitativă se realizează ţinând cont de caracteristicile populaţiei totale şi de ponderea populaţiei active şi a populaţiei ocupate.

În cadrul analizei calitative se ţine cont de :

- capacităţile fizice şi cele intelectuale

- condiţiile de viaţă

- mediul de provenienţă

- starea sănătăţii.

3. COMPONENTELE DE BAZĂ ALE DEZVOLTĂRII UMANE

Cele trei componente de bază ale dezvoltării umane sunt:

Nivelul educaţional

Starea de sănătate

Condiţiile materiale

Diferenţele de venit dintre ţări au influenţă asupra:

1. stării de sănătate a populaţiei

2. diferenţelor de calitate privind mâna de lucru

3. investiţia în formarea şi dezvoltarea capitalului uman

În ţările dezvoltate, abilităţile intelectuale sunt mai importante decât cele fizice, dar inegalitatea distribuţiei veniturilor determină diferenţe majore între ţări sau chiar între regiuni din interiorul aceluiaşi stat.

Speranţa la viaţă a indivizilor depinde în mare măsură de statutul socio-economic al familiilor din care provin. Există o asociere între statutul socio-economic şi mortalitate, un venit mai ridicat fiind asociat unei mortalităţi mai reduse.

4. SITUAŢIA GENERALĂ A ROMÂNIEI

2007 – UE – populaţie crc. 493 mil. locuitori.

2007 – România ocupa locul 7 – aprox. 21,6 mil. locuitori.

- situaţie demografică în deteriorare

- rata mortalităţii 11,7 la 1000 de locuitori

- rata natalităţii 10,2 la 1000 de locuitori

A crescut accentul pus pe educaţie, ponderea persoanelor cu studii superioare s-a ridicat de la 11 % în 2002 la peste 16 % în 2007, în timp ce ponderea persoanelor cu studii medii a crescut de la 62,9 % în 2002 la 65 % în 2007.

S-a accentuat dezechilibrul de pe piaţa muncii, în anumite sectoare sau domenii de activitate există deficit de forţă de muncă.

Cheltuielile publice pentru învăţământ s-au majorat, cu toate acestea, în comparaţie cu ţările dezvoltate, au o pondere modestă în PIB.