Managementul Fondurilor Structurale

INTRODUCERE

Lucrarea de faţă expune experienţa statelor membre ale Uniunii Europene în domeniul managementului fondurilor structurale şi de coeziune şi se axează pe aspectele relevante ale gestionării acestor fonduri în Spania.

Motivul pentru care am ales Spania ca studiu de caz a fost experienţa personală datorată obţinerii unei burse Erasmus în regiunea Castilla-Leon, oraşul Leon, oportunitate care m-a ajutat să devin un observator al vieţii de zi cu zi a spaniolilor şi a modului în care administraţia locală şi centrală investeşte în creşterea nivelului de bunăstare a cetăţenilor.

Având deja un cumul de cunoştinţe din domeniul studiului administraţiei, prin prisma statutului de student al Şcolii Naţionale de Ştiinţe Politice şi Administrative, Facultatea de Administraţie Publică, curiozitatea mi-a fost mai mult decât suscitată de impactul civilizaţiei spaniole. Orice informaţie trecea prin filtrul cunoştinţelor academice şi, ulterior, era relaţionată cu informaţii similare.

Pe baza acestor obesrvaţii, am pus cap la cap câteva idei de la care am pornit un studiu personal, şi anume Managementul fondurilor structurale în statele membre.

Înainte de a ajunge să prezint aspecte relevante din experienţa gestionării fondurilor structurale în Spania, am pornit la drum făcând cîteva delimitări conceptuale necesare oricărui demers de acest gen.

Capitolul 1 tratează politica de coeziune şi principalul ei fundament, principiul solidarităţii financiare, prin intermediul căruia oferă sprijin statelor şi regiunilor mai puţin dezvoltate sau care se confruntă cu dificultăţi structurale în scopul creării de locuri de muncă şi creşterii competitivităţii. Evoluţia până în zilele noastre dezvăluie complexitatea conceptului de coeziune, numeroasele schimbări spre a-i îmbunătăţi eficienţa şi eficacitatea şi rolul incontestabil pe care l-a avut în crearea prosperităţii şi bunăstării.

În capitolul 2 , este descris pe larg principul parteneriatului, unul dintre cele patru principii fundamentale care stau la baza fondurilor structurale, descris ca reprezentând unul dintre cuvintele de ordine ale timpurilor noastre în domeniul politicilor publice, în general, şi al dezvoltării economice, în particular. În prezent, modelul partenerial este considerat metoda preferată de realizare a dezvoltării locale şi regionale, reprezentând o trăsătură cheie a programelor regionale promovate prin intermediul Fondurilor Structurale.

Capitolul 3 este rezervat altor trei state membre demne de consideraţie şi analiză prin experienţele de management în domeniul fondurilor structurale: Irlanda, Portugalia şi Grecia. Povestea succesului irlandez este cea a reducerii cheltuielilor publice, superioare intrărilor europene. În Portugalia, fondurile europene au eliminat deficitul structural de reforme, pe când Grecia se remarcă prin evoluţia relativ recentă, în ciuda celor două decenii pierdute.

Alături de Portugalia, Grecia şi Irlanda, Spania este unul dintre cei patru mari beneficiari de fonduri structurale şi de coeziune. Capitolul 4 arată pe larg contextul economic al Spaniei, modul de implementare şi rezultatele politicii de coeziune, fără a uita să menţioneze perspectivele viitoar eîn contextul Strategiei de la Lisabona.

România este pusă faţă în faţă cu Spania, unde am încercat să subliniez nevoia tratării exemplului spaniol ca un model de urmat pentru autorităţile locale şi centrale.

Aşadar, în paginile acestei lucrări regăsim lecţii de învăţat, poveşti de succes şi, nu în ultimul rând, truda uni naţiuni care a căutat să îşi depăşească statutul, beneficiind din plin de ajutorul partenerilor şi îndeplinind însăşi esenţa şi raţiunea de-a fi a Uniunii Europene: dezvoltare şi prosperitate întru armonie.

Acestea sunt premisele de la care am pornit, urmărind să extrag din experienţa Spaniei direcţii şi conduite care deschidă drumul experienţelor proprii de succes şi să genereze o practică eficientă.

Sunt convinsă că transpare ataşamentul pe care îl am faţă de Spania şi care s-a dovedit o judecată înţeleaptă, iar motivaţia a fost suficientă încât să întrepătrund acest demers academic, fiind mai mult decât o lucrare de absolvire, ci o privire în deplina transformare a acestui stat demn de atenţia noastră.