Managementul fondurilor structurale și de coeziune în România

Introducere

Această lucrare este dedicată fondurilor structurale și de coeziune; acestea sunt instrumente financiare, cu ajutorul cărora Uniunea Europeană urmărește să înlăture diferențele dintre toate regiunile, la nivel economic și social. Coeziunea la nivel economic și social reflectă gradul de reciprocitate asupra statelor membre ale Uniunii Europene. Multe regiuni se confruntă cu aceste diferențe, dar cu ajutorul resurselor alocate, regiunile defavorizate încearcă să se apropie cât mai mult de zona euro.

Politica de coeziune constituie elementul-cheie cu privire la regiunile din Uniunea Europeană, deoarece aceasta contribuie la realizarea de noi locuri de muncă, la o dezvoltare economică durabilă, precum și la gradul de competitivitate la nivel economic.

Scopul lucrării constă în evidențierea impactului pozitiv asupra fondurilor europene pentru întreaga economie. Bugetul alocat pentru fiecare regiune, în special pentru zonele rurale, contribuie la diminuarea diferențelor la nivel regional.

Motivația alegerii pentru această temă de licență derivă din aspirația de a remarca cât de însemnat este impactul fondurilor structurale pentru creșterea economică, deoarece prin intermediul acestora, se oferă sprijin pentru educație, cercetare, infrastructură, agricultură, evoluția IMM-urilor, precum și crearea unor măsuri pentru extinderea zonelor rurale.

În primul capitol al lucrării, am subliniat influența instrumentelor financiare pentru a reduce decalajele dintre regiuni, la nivel economic și social, decalaje ce sunt prezente de la începutul integrării europene. De asemenea, bugetul alocat de către Uniunea Europeană pentru statele membre, constituie o componentă fundamentală în ceea ce privește traiul cetățenilor europeni, așa că am enumerat câteva avantaje, care susțin importanța acestuia pentru economie. Deoarece bugetul constituie un factor integrant pentru statele membre, prin intermediul acestuia, au fost proiectate instrumentele financiare în cadrul politicii de coeziune.

În al doilea capitol am acordat o atenție sporită perioadelor de programare 2007-2013, respectiv 2014-2020. Astfel, cu ajutorul instrumentelor financiare pentru perioada 2007-2013, Uniunea Europeană investește în diverse proiecte pentru regiunile din Europa, astfel vor fi reduse disparitățile dintre țările membre și a regiunilor acestora. Pentru perioada actuală, politica de coeziune constituie o sursă de alocare însemnată din partea bugetului Uniunii Europene. Pentru cele două perioade de programare, am trecut în revistă principalele realizări ale acestora.

În cel de-al treilea capitol am realizat un studiu de caz în cadrul căruia se pune accent pe principalii factori pentru care regiunea Nord-Est se confruntă cu diferențe, comparativ cu celelalte regiuni. Unul dintre factorii care definesc nivelul redus în ceea ce privește dezvoltarea acestei regiuni, constă în gradul de competitivitate redus. În această zonă, comerțul, comunicațiile și tehnologia informațiilor, precum și industria prelucrătoare, prezintă cel mai redus nivel de productivitate.

Capitolul I. Politica de coeziune a Uniunii Europene

I.1. Procesul de integrare economică europeană

Politica regională contribuie la sprijinul regiunilor și orașelor ce întâmpină dificultăți și care sunt mai puțin dezvoltate, susținând formarea unor locuri de muncă, dezvoltarea economică și durabilă.

Uniunea Europeană reușește după aproximativ 60 de ani să ajungă la forma actuală de organizare . Totul a început în anul 1957 prin semnarea Tratatului de la Roma, la care participă Belgia, Franța, Germania, Italia, Luxemburg și Olanda; acestea fiind cele șase state fondatoare și care pun bazele Comunității Economice Europene(CEE) .

Tratatul a întemeiat unele politici ca fiind politici comune între toate țările membre, respectiv:

- politica agricolă comună (PAC);

Această politică a fost realizată în anul 1962, urmând ca, în 1964 să beneficieze de instrumentul financiar FEOGA (Fondul European pentru Orientare și Garantare Agricolă). Tot în această perioadă (1964) FEOGA a fost divizată în două porțiuni, și anume: prima pentru ”Garantare”, fiind, de altfel, cea mai importantă, iar cea de-a doua pentru ” Orientare”; aceasta sprijină dezvoltarea zonelor rurale.

- politica comercială comună;

A fost creată în anul 1962 și reprezintă totalitatea instrumentelor și politicilor ce sunt practicate în domeniul relațiilor comerciale din afara Uniunii Europene. Politica comercială comună își propune să realizeze unele obiective, precum:

- creșterea exporturilor pentru bunuri și servicii și pentru accesul unor noi piețe;

- eliminarea discriminării;

- garantarea unui cadru legal;

- creșterea echilibrată a comerțului mondial;

- siguranța înglobării în politica de dezvoltare a alcătuirii mediului înconjurător.

- politica în domeniul transporturilor;

În cazul transporturilor, politica UE participă la bunăstarea economiei europene, amplificând rețelele actuale de infrastructură, care contribuie la facilitarea călătoriilor.

Transporturile reprezintă elementul central al integrării europene și sunt fundamentale atât pentru circulația persoanelor, cât și a bunurilor si serviciilor.