Textul Publicistic

Editorialul se distinge de celalalte varietati stilistice ale textului publicistic prin indiferenta fata de elementele extralingvistice.Articolul traieste prin el însusi,prin forta de sugestie a cuvântului,iar mesajul ajunge la receptor fara ajutorul fotografiilor,imaginilor incediare,tabelelor sau chenarelor colorate.

Editorialul poarta amprenta ideologica si de structura a ziarului pe care îl reprezinta.De aceea,poate,cititorii se opresc mai întai asupra editorialului,apoi parcurg restul ziarului,pentru a afla esentialul informatiei.De aceea,poate,editorialul este scris de editorialist,iar nu orice editorialist este si jurnalist.De aceea,poate,numele unui editorialist se confunda cu ziarul în care îsi semneaza editorialul.

Editorialul poate fi un articol scurt sau de mare întindere,fara zorzoane intratextuale(supratitlu,subtitlu,sapou) si nesustinut de imagini socante(precum articolele de scandal,reportajele,reclamele).Singura imagine care poate aparea(dar nu în toate cazurile) este fotografia editorialistului,însotita de precizarea numelui acestuia.

Titlul este sugestiv,dar nu incendiar,uneori metaforic,alteori plat,dar aproape niciodata un enunt predicativ cu avalansa de determinari compliniri circumstantiale.Rareori titlul contine un verb predicativ.

Editorialul este,deci,nu articolul echilibrat care comunica în exclusivitate prin textul în sine.Focalizeaza atentia nivelul lingvistic care este suficient de bine motivat pentru a nu avea nevoie de sprijinul nivelului extratextual.Acest tip de text solicita din partea emitatorului talent scriitoresc deosebit.

In editorial este întotdeauna mentionat numele emitatorului.Spunem,de aceea,ca în editorial se manifesta cu putere personalizarea textului.

Editorialul dezvolta la maximum functia poetica a limbajului.

Sa exemplificam:

Editorialul O natiune,doua destine,de sâmbata,10 ianuarie 2007(Adevarul) face trimitere la despartirea natiunii române în doua,datorita integrarii României în UE.Acesta nu ne da nicio informatie noua:cu totii stim ca,o data cu aderarea Romanie si introducerea regimului de vize,Moldova avea sa se numere printre perdantii anului.Ceea ce face editorialul de fata este sa ne aminteasca de semenii nostri de peste Prut carora nu li s-a mai permis sa intre în România fara viza.

Problema ridicata reprezinta unul dintre marile noastre motive de îngrijorare:românii,care pâna acum nu au fost atât de departe unii de altii,risca sa ramâna despartiti deoarece noua orientare a Chisinaului va fi catre Rusia,pe când a noastra se va îndrepta spre Bruxelles.

Articolul este structurat pe trei parti,având la baza repetitia ca figura de constructie;în cercuri concentrice din ce în ce mai ample este reluata aceeasi idee:marirea distantei,în timp,dintre cele doua capitale.

Menirea editorialului este sa puna degetul pe rana:semnaleaza un fapt negativ unanim cunoscut,dar indica,în acelasi timp,si cauza care a dus la aparitia lui sau care îl întretine.Din punctul de vedere al editorialistului Nu se stie cât natiunea noastra va mai ramâne separata.Unii spun ca vesnic.Altii spera într-o noua largire,cândva,a Uniunii Europene.Cert este acum ca nu numai istoria si imperiile ne-au tinut despartiti,ci si propriile noastre greseli.Daca de la asta vom pleca în construirea relatiei viitoare,poate vom mai avea un viitor împreuna.La un moment dat,cândva.

La nivel lexical observam prezenta neologismelor(placi geopolitice,aflux,forte politice reformiste si proeuropene.Acestea transmit un mesaj publicului tinta în masura în care acesta detine codul de descifrare.Prezenta sinonimelor,omonimelor,cuvintelor polisemantice ofera expresivitate influentând componenta structurala,rezultând astfel o relatie de amicitie cu publicul larg.Cuvintele sunt accesibile cititorilor,acestia receptând mesajul transmis de emitator.

La nivel morfologic întâlnim cam toate partile de vorbire (substantive, adjective, numerale,pronume).Substantivele devin concrete fiind folosite cu sens lor propriu.Se întâlnesc,de asemenea, si nume proprii(Ion Iliescu,Mircea Snegur,România,Chisinau) emitatorul dorind astfel sa acorde explicatii concrete receptorului sau,acestea fiind dovada autenticitatii si a valorii de credibilitate din textul respectiv.

La nivel sintactic întâlnim enunturi cu aspecte variate(de la structura eliptica,pâna la fraze ample).Este un enunt foarte nuantat,tocmai dat accentuarii componentei structural afective.