Cutia de Viteze la Tractorul U 650

Argument

Încă din cele mai vechi timpuri, omul a căutat metode prin care să poată transporta diferite materiale sau hrană de la distanţe mult mai mari. Astfel, el a construit, folosindu-şi inteligenţa cu care este înzestrat, diferite mijloace de transport, de la cele mai rudimentare, atingând apogeul în sec. al XIX-lea, odată cu invenţia automobilului.

Maşinile sunt mijloace de transport mici şi motorizate. Succesul lor ca mijloace de transport de persoane şi marfă se datorează vitezei şi independenţei pe care o permit.

Dintre realizările tehnice care au cunoscut o evoluţie îndelungată, automobilul şi-a cucerit treptat un loc însemnat în viaţa oamenilor, el fiind astăzi un mijloc eficace pentru a învinge distanţele şi timpul şi devenind totodată stăpânul necontestat al desului păienjeniş de drumuri ce străbat întinsul pământului.

Arhitectura automobilului a fost o problemă căreia constructorii i-au dat mai puţină importanţă, acestia urmărind în primul rând realizarea unor agregate mecanice cu care să obţină performanţe tehnice deosebite.

Plecându-se de la cele mai reuşite, trebuie să amintim numele lui Louis Renault, care în 1898 a inventat cutia de viteze la automobile, priza directă la automobile, amortizoarele hidraulice şi multe altele în domeniul automobilistic.

Nici alţi ingineri nu duceau lipsă de idei în domeniul mecanicii, August Horch inventând cutia de viteze şi diferenţialul fabricate din aliaje uşoare.

Lucrarea de faţă, intitulată „Cutia de viteze la tractorul U-650”, urmăreşte să precizeze noţiunile teoretice şi practice privind cutia de viteze, din punct de vedere al părţilor componente, al utilizării şi modului de funcţionare precum şi diagnosticarea şi întreţinerea ei.

Lucrarea de faţă a fost realizată la sfârşitul perioadei de perfecţionare profesională şi consider că se încadrează în cerinţele actuale.

Am pregătit această lucrare pe baza unui studiu îndelungat şi aprofundat al literaturii de specialitate, în concordanţă cu normativele impuse şi sub stricta îndrumare a coordonatorului de proiect.

Capitolul I. Rolul, condiţii impuse şi clasificarea cutiilor de viteze

I.1 Rolul ( destinaţia )

Cutia de viteze este al doilea organ al transmisiei automobilului, în sensul de transmitere a mişcării de la motor, permiţând:

- modificarea forţei de tracţiune în funcţie de valoarea rezistenţelor la înaintare;

- mersul înapoi al automobilului, fără a inversa sensul de rotaţie al arborelui cotit al motorului;

- întreruperea îndelungată a legăturii dintre motor şi restul transmisiei, în staţionare, cu motorul în funcţiune.

I.2 Condiţii impuse

Principalele condiţii impuse unei cutii de viteze sunt:

- să asigure automobilului calităţi dinamice şi economice bune;

- să prezinte siguranţă în funcţionare (să nu cupleze sau să decupleze fără intervenţia conducătorului auto);

- să aibă construcţie simplă, rezistenţă şi să fie uşor de manevrat;

- să funcţioneze fără zgomot şi să aibă un randament mecanic cât mai ridicat;

- să prezinte rezistenţă mare la uzură şi să fie uşor de întreţinut.

I.3 Clasificarea

Clasificarea cutiilor de viteze se poate face după modul de variaţie a raportului de transmitere şi după modul de schimbare a treptelor de viteză.

După modul de variaţie a raportului de transmitere, se deosebesc:

- cutii de viteze discontinue (în trepte), la care raportul de transmitere variază

discontinuu; la rândul lor, acestea se pot clasifica după numărul de trepte (cu 3, 4, sau 5 trepte) şi după mişcarea axei arborilor (normale, când axele arborilor sunt fixe şi planetare, când axele unor arbori sunt mobile);

- cutii de viteze continue (progresive), la care raportul de transmitere variază în

mod continuu.

După modul de schimbare a treptelor de viteze, se deosebesc:

- cutii de viteze cu comandă directă, la care, pentru schimbarea treptelor se

utilizează efortul conducătorului auto;

- cutii de viteze cu comandă semiautomată, la care conducătorul auto stabileşte

numai treapta de viteză, declanşând un servomecanism care dezvoltă efortul necesar;

- cutii de viteze cu comandă automată, la care schimbarea treptelor se face

automat, prin anumite mecanisme, în funcţie de viteza automobilului şi de sarcina motorului.

Capitolul II. Cutia de viteze

Părţile principale ale unei cutii de viteze clasice sunt: mecanismul reductor şi mecanismul de comandă, fixare şi zăvorâre a treptelor.

II.1 Mecanismul reductor al cutiei de viteze

Mecanismul reductor serveşte la transmiterea momentului motor şi permite modificarea raportului de transmitere. El se compune, în general, din patru arbori (primar, intermediar, secundar şi cel de mers înapoi) şi un anumit număr de perechi de roţi dinţate cu care se face transmiterea momentului între arbori.

Construcţia mecanismului reductor diferă după modul de cuplare a treptelor şi după schema de organizare.