Diagnosticarea motorului cu aprindere prin scânteie

1.ARGUMENT

Automobilul este un vechicul rutier, carosat si suspendat pe roti care se deplaseaza prin mijlocul de propulsie propriu, in diferite conditii de teren-

destinat transportului direct sau prin tractare ale unor incarcaturi ce pot fi bunuri materiale sau persoane.

Primele automobile au aprut la mijlocul secolului XIX si erau echipate cu motor cu abur; erau prevazute cu roti fara pneuri, nu aveau suspensie, aveau o transmisie simpla, masa mare, iar viteza de deplasare era foarte redusa.

In secolul XX incepe folosirea rotilor cu pneuri, a suspensiei cu arcuri, s-au perfectionat motorul cu ardere interna si transmisia, au crescut vitezele de deplasare si s-a diversificat continuu constructia automobilelor.

Dupa cel de-al doile razboi mondial se produce un salt calitativ important in perfectionarea si modernizarea automobilelor, acordandu-se o importanta deosebita economicitatii, sigurantei circulatiei, reducerii masei proprii, dar si confortabilitaii transportului de persoane.

Productia de autocamioane a cunoscut o dezvoltare deosebita, acestea impunandu-se in transportul de marfuri si materiale de constructii, atat pe plan intern cat si international.

Tipul, greutatea si volumul materialelor care trebuie transportare au impus diversificarea caroseriilor la autocamioane. Astfel, de la caroseriile clasice, construite din lemn si fixate in spatele cabinei prin bride de lonjeroane si care transportau o greutate de pana la 4 tone, s-a ajuns la constructia de caroserii metalice care pot transporta 20 de tone si chiar mai mult.

Pentru e executa transporturi de mare tonaj, automobilele sunt echipate cu motoare de mare putere( 3200-360 CP si mai mult) dar si transmisii corespunzatoare care sa asigure deplasarea acestor in conditii de siguranta pe diferite categorii de drumuri si diferite anotimpuri.

In cuprinsul prezentului proiect am tratat motorul cu ardere interna in patru timpi care echipeaza automobilele, cât și metodele și mijloacele de testare și diagnosticare ale m.a.i.

2. NOTIUNI GENERALE PRIVIND CONSTRUCTIA MOTOARELOR DE AUTOMOBILE

Motoarele folosite la automobile sunt, in majoritatea cazurilor, motoare cu ardere interna cu piston.

Motorul cu ardere interna este o masina termica de forta care transforma caldura degajata prin arderea combustibilului in lucru mecanic, prin intermediu evolutiilor unui agent motor (fluid motor) in stare gazoasa. In motorul cu ardere interna, atat procesul de ardere (transformarea energiei chimice in caldura) cat si procesul de transformare a caldurii in lucru mecanic se desfasoara in interiorul cilidrilor.

2.1. PARTILE COMPONENTE ALE MOTORULUI.

Motorul cu ardere interna monocilindrica, in patru timpi, cu aprindere prin scanteie (fig. 2.1) este format din cilindrul 1 in interiorul caruia se deplaseaza pistonul 2, care actioneaza manivela 3 a arborelui cotit prin intermediul bielei 4. In capul cilindrului se gaseste chiulasa 5 in care sunt amplasate supapa de admisie SA, supapa de evacuare SE si bujia 8. La partea inferioara a cilindrului se gaseste carterul superior 9, pe care se monteaza lagarele arborelui cotit si carterul inferior 10 in care se gaseste uleiul de ungere. Amestecul aer-combustibil intra si cilindru prin colectorul de admisie 6, iar gazele arse rezultate ies in exterior prin colectorul de evacuare.

Schema de principiu a unui motor cu ardere interna moncilindric in patru timpi.

Fig. 2.1

Fig. 2.1

Motorul este alcatuit din mecanismul motor si sistemele si instalatiile auxiliare (mecanismul de distributie, instalatia de alimentare cu combustibil, instalatia de aprindere, instalatia de racire si instalatia de ungere) necesare realizarii procesului de functionare si sistemul de pornire.

Mecanismul motor, numit si mecanismul biela-manivela, constituie principalul ansamblu al motorului cu ardere interna, cu piston. El are rolil de a transforma miscarea de translatie rectilinie-alternativa a pistonului intr-o miscare re rotatie a arborelui cotit.

Organele componente ale mecanismului motor se impart in organe fixe si organe mobile.

Din grupa organelor fixe fac parte: blocul cilindrilor, chiulasa si carterul.

Grupa organelor mobile cuprinde: arborele cotit si volantul, bielele si pistoanele cu bolturile si segmentii.