Mașini pentru Curățarea Plajelor de Nisip

Maşini pentru curăţarea plajelor de nisip

Scopul lucrarii

In cadrul aceste lucrari de laborotor se urmareste cunoasterea mecanismelor, echipamentelor si procedeelor utilizate pentru curatarea plajelor.

Cerinţe impuse maşinilor

Curăţarea plajelor de pietre sau alte reziduuri sub formă de bucăţi solide se poate realiza cu diverse tipuri de utilaje, care au în componenţă organe de lucru specifice.

După modul de lucru, maşinile pentru îndepărtarea pietrelor pot fi cu acţiune discontinuă (ciclică), care îndepărtează succesiv pietrele relativ mari şi cu acţiune continuă, care adună pietrele prin afânare totală şi cernerea stratului de sol de pe toată suprafaţa.

Analiza constructivă şi funcţională a maşinilor

Maşinile cu acţiune ciclică extrag pietrele, folosind organe pasive (dinţi, colţi) sau active (pârghii), şi le transportă la distanţă maximă de 50-100 m. Aceste maşini se pot utiliza şi la scosul sau adunatul buturugilor şi au o construcţie asemănătoare cu maşinile pentru extras şi smuls cioturi.

Maşinile cu acţiune continuă pot fi tractate sau semipurtate şi servesc la colectarea pietrelor mici şi mijlocii aflate în stratul de sol de la suprafaţă. Ele au în componenţă organe active de lucru care realizează şi afânarea solului pe adâncimea de 25-30 cm

fig.1

Scheme de principiu pentru maşini adunat pietre cu acţiune continuă

a.maşină de scos şi adunat pietre cu elevator; b.maşină cu rotor şi grătare vibratoare;

c.maşină cu valţuri şi echipament de cernere

1.transportor elevator cu gheare şi vergele; 2.transportor transversal cu raclete; 3.rotor cu gheare; 4.grătare vibratoare pentru cernerea materialului; 5.brăzdar (pasiv sau activ); 6.valţuri rotative de separare a nisipului şi solului mărunţit

Variantele a şi b – pentru soluri mai uşoare, nisipoase (ex: plajele), care se mărunţesc uşor

Varianta c – mai mult pe terenuri mai grele şi mai dificil de mărunţit.

Înainte de colectarea pietrelor, solul poate fi mărunţit cu ajutorul plugurilor sau al cultivatoarelor agricole.

Organele active ale maşinilor preiau tot solul de pe adâncimea de lucru (a=25-30 cm) împreună cu pietrele şi îl deplasează către partea posterioară a maşinii.

Organele pentru dislocarea stratului superficial execută dislocarea şi afânarea stratului de sol de la suprafaţă în care se găsesc pietrele, bolovanii şi unele impurităţi mecanice solide în vederea trimiterii împreună la organele de separare.

Organele de dislocare pot fi: pasive, active sau combinate.

Organele pasive sunt, în general, brăzdare simple plate, triunghiulare cu aripioare sau daltă, sau sub formă de jgheab.

Organele active realizează în timpul lucrului o mişcare proprie astfel încât dislocarea stratului de sol să se facă cât mai uşor. Ele pot fi construite sub forma unor transportoare cu vergele şi gheare (furci) pe lanţuri, a unor brăzdare oscilante sau rotoare cu furci sau gheare.

Transportoarele şi rotoarele cu gheare şi furci se utilizează pentru soluri mai uşoare, aşa cum sunt nisipurile plajelor.

Brăzdarele oscilante se folosesc pentru straturi superficiale mai compacte.

Organele de dislocat combinate sunt alcătuite dintr-un brăzdar pasiv simplu şi un rotor aruncător cu furci pentru o afânare mai bună a solului şi o separare mai uşoară a impurităţilor.

Stratul de sol (nisip) dislocat, împreună cu pietrele şi impurităţile solide, este transmis la un transportor separator sau la un grătar oscilant de scuturare.

Brăzdarele pasive realizează dislocarea solului numai prin efectul de pană exercitat la deplasarea în faţă a maşinii.

Brăzdarele active oscilante sunt acţionate în mişcare oscilatorie printr-un mecanism bielă-manivelă şi se utilizează la toate tipurile de sol.

Parametrii organelor de dislocat se stabilesc astfel încât să realizeze dislocarea stratului superficial cu consum redus de energie şi să asigure trecerea uşoară a materialului către organele de separare fără să se înfunde.

Unghiul de aşezare  al brăzdarului pasiv se determină din condiţia de alunecare a materialului pe suprafaţa acestuia, fără deplasare laterală, cunoscând forţele care acţionează asupra lui: m.g – greutatea proprie; R – rezistenţa la dislocare a solului; F – forţa de frecare; N – reacţiunea brăzdarului asupra solului dislocat.