Insula Maurițius

CAPITOLUL I

1.Istoric

Insula Mauriţius a fost descoperită în 1507 de portughezul Pedro Mascarenhas. Pe atunci, ea era încă nelocuită, însă mai apoi, în 1598, devine colonie olandeză şi rămâne aşa până în 1710, purtând numele principelui Mauriciu de Orania.

Între anii 1715-1810 insula devine colonie franceză – „Île de France” şi serveşte drept o importantă escală în drumul spre India şi Ceylon. In 1810 este ocupată de Marea Britanie şi devine, în urma Tratatului de la Paris (1814), posisiune engleză (rebotezată Mauriţius). După desfiinţarea sclaviei în anul 1834, pe plantaţiile de trestie de zahăr sunt aduşi muncitori din India şi China.

La 12 martie 1968 Mauriţius îşi declară independenţa de stat ca dominion în cadrul Commonwealth-ului, iar la 12 martie 1992 devine republică. Ca urmare a stabilităţii politice, în ciuda structurării vieţii interne pe comunităţi etnoconfesionale sau istorice, economia Mauriţius ţării a înregistrat un continuu progres, fapt pentru care Mauriţius este considerat „unicul nou stat industrializat” al continentului african.

Preşedintele Cassam Uteem, ales în 1992 (reales mai apoi în 1997) promovează o poltică de restructurare a economiei, vizând diversificarea ramurilor industriale active şi stimularea turismului. Alegerile legislative, avute loc pe 11 septembrie 2000, sunt câştigate de opoziţie, alianţa între Mişcarea Militantă Mauritană (MMM) şi Mişcarea Socialistă Mauritană (MSM). Sir Anerood Jugnauth, membru al MMM, fost premier în perioada 1982-95, devine şef al guvernului, iar Paul Bérenger, preşedintele MSM, vicepremier, urmând ca peste trei ani să preia funcţia de prim-ministru. Înţelegerea a fost respectată şi Paul Bérenger devine primul premier neindian din istoria Mauriţiusului. Guvernul continuă politica de dezvoltare a sectorului de înaltă tehnologie (high-tech) în economie.

De origine vulcanică şi în general înconjurat de bariere de corali, care formează lagune naturale, Mauriţius are o istorie bogată. Cunoscută arabilor încă de la începutul secolului 10, insula Mauriţius a fost “descoperită” oficial în anul 1505 de marinarul portughez Pedro Mascarenhas; a fost ocupată succesiv de olandezi (1598-1712), de francezi (1715-1810) şi cedată în cele din urmă Angliei în anul 1814 prin Tratatul de la Paris. Pe 12 martie 1968, Mauriţius a devenit stat independent. Ziua Republicii a fost proclamată la 12 martie 1992. Moneda insulei este: rupia mauritană = 100 USD cents.

Insula Mauriţius a devenit celebră datorită unui timbru poştal, la care visează fiecare filanterist din lume. Timbrul numit "Mauriţius albastru" a fost emis în fosta colonie britanică, în 1827. Până astăzi s-au mai păstrat doar 12 exemplare estimate de colecţionari ca fiind cele mai valoroase din lume. Faima sa se datorează greşelii gravorului: în timp ce grava plăcile, Joseph Barnard avea în faţa ochilor sigla atârnată deasupra oficiului poştal. Astfel, în loc de cuvintele "Post paid" (franco) a aplicat pe timbru inscripţia "Post Office". Datorită lui, timbrele cu efigia reginei britanice Victoria au făcut insula celebră.

2. Geografie

Asezare geografica

Mauritius este situat la approximativ 2000 km catre coasta de SE a Africii si la Est de Madagascar la 20°latS, 57.5°longE. Insula are o suprafata de 1865 km2 cu o lungime de 330 km de coasta. Relieful insulei cuprinde un vast platou central, paduri subtropicale, rauri, paraiase, si cascade. Tot acest tablou este inconjurat de masive muntoase de bazalt, sculptate in diferite forme de natura, care atesta originea vulcanica a insulei. Dintre acestea, se disting trei varfuri: Piton de La Petite Riviere Noire (828 m), Pieter Both (823 m) si Le Pouce (812 m)..

Insula Mauriţius are o suprafaţă de 1865 km printre care 330 sunt ţărm şi plajă. Împreună cu La Réunion, insulele Mauriţius şi Rodrigues alcătuiesc arhipelagul Mascarene. Mauriţius este situat puţin deasupra Tropicului Capricorn, la sud - est de Madagascar.

Insula Mauriţius, de formă aproape triunghiulară (lungimea maximă 72 km, lăţimea maximă 53 km), are un relief de origine vulcanică, dat de un podiş presărat cu numeroase vârfuri şi cratere vulcanice stinse (altitudinea maximă 828 m, Mount Piton), care coboară treptat spre nord, dar cade brusc spre coastele sudică şi vestică. Cu excepţia părţii de sud, insula este acoperită cu lavă pe mai mult de ⅔ din suprafaţă. Ţărmurile, însoţite de recife de corali, însumează 217 km.

Mauriţius este cu patru ore înaintea GMT şi cu trei ore (2 ore vara) înaintea orei din Europa. Mauriţius are facilităţi de apelare directă a numerelor telefonice internaţionale pentru majoritatea ţărilor, ca şi servicii de internet şi fax

2.1. Populatia

Populaţia este formată din africani, indieni, europeni şi asiatici de origine chineză şi numără estimative 1 250 822 locuitori.

Densitatea populatiei este de 613 persoane / km², populatia sub limita de subzistenta de 0.1, rata nasterilor de 15,26 la 1000 de locuitori, rata mortalitatii de 6,88 la 1000 de locuitori, varsta medie de 31,2 ani, rata somajului de 9,4% , iar rata emigrantilor 0,4 la 1000 de locuitori.

Populaţia urbană constituie 41,3% din populaţia totală a ţării, iar ariile urbane principale sunt (mii locuitori): Beau Bassin-Rose Hill (103,9), Vacoas-Phoenix (100,1), Curepipe (78,9), Quatre Bornes (75,9). Populaţia este concentrată în mare parte în zona central-nordică, îndeosebi ariile urbane Port-Louis (20% din populaţia Mauriţiusului), Beau Bassin-Rose Hill şi Vacoas-Phoenix.

Limba

Majoritatea locuitorilor din Mauriţius sunt bilingvi: vorbesc fluent engleza şi franceza. Creola şi franceza sunt limbile principale dar sunt vorbite şi limbi orientale.

2.2. Climă

Deoarece Mauritius este o destinaţie atât de căutată pentru soare şi mare, este uşor de presupus că se bucură de o climă oceanică plăcută. Insula se află în zona de climă tropicală, însă, datorită aşezării ei geografice, clima este aici imprevizibilă şi greu de definit – atfel, în sudul insulei, vremea poate fi cu totul diferită de cea din regiunea de nord. La fel ca şi în alte ţări din zona tropicală, anul are două anotimpuri – ploios şi secetos, dar nu se poate afirma cu exactitate când încep şi se încheie. În centrul Mauritiusului, anotimpul ploios durează aproximativ din ianuarie până la sfârşitul lui februarie. Norii de ploaie, care se deplasează de la est către centru, se opresc de-abia deasupra celor mai înalte zone ale insulei – aflate chiar în centrul acesteia – de aceea, în această perioadă, plouă mult mai în centru şi mai puţin pe coastele insulei. De fapt, se poate spune că poate ploua oricând şi oriunde. Dacă doriţi să vizitaţi insula în cea mai caldă perioadă a anului, alegeţi-vă intervalul ianuarie-aprilie, când temperaturile sunt în jur de 30 °C şi chiar mai ridicate. Bineînţeles, şi în această perioadă plouă.

Umiditatea aerului este foarte ridicată în tot cursul anului, datorită ploilor abundente. Cea mai mare umiditate – 90 % – se înregistrează în regiunea centrală a insulei, în rest este în jur de 75%. În consecinţă, nu vă aşteptaţi ca hainele sau prosoapele întinse pe balcon să se usuce. În schimb, aerul foarte umed constituie un mediu ideal pentru persoanele care suferă de astm şi diverse alergii. Perioada cea mai rece este din iulie până în septembrie, când temperaturile depăşeşc numai rareori valoarea de 28 °C. Dacă preferaţi vremea mai uscată, numai cu ploi sporadice, alegeţi-vă această perioadă pentru a vizita insula. Mauritius este adesea afectat de cicloane tropicale, mai ales în perioada noiembrie-februarie. Acestea sunt produse deasupra Oceanului Indian de vânturile şi ploile puternice. Insula este atinsă numai rareori în mod direct de ciclonul propriu-zis, dar el dă naştere adesea la furtuni în împrejurimi. Se poate spune că Mauritius are o climă extrem de imprevizibilă, dar aceasta este o trăsătură de nelipsit a unei ţări atât de exotice din toate punctele de vedere.