Prelucrarea Materialelor Polimerice

De la primele descoperiri de polimeri( facute in urma cu peste150 de

ani) si pana in prezent, obtinerea si mai ales prelucrarea materialelor

polimerice a cunoscut o dezvoltare continua incercand sa raspunda

cerintelor si exigentelor tot mai mari ale oamenilor, uneori intrand in

conflict cu natura si, paradoxal ,cu oamenii.

Utilizarea materialelor polimerice a permis societatii sa faca progrese tehnologice uriase si sa inlocuiasca cu succes,la inceput,polimerii naturali (fildesul,jadul, cauciucul natural, carapacea broastelor testoase etc.) carenu puteau asigura nevoile din ce in ce mai mari ale societatii si nu reprezentau o sursa constanta de materie prima, apoi materialele traditionale (lemn, metale, sticla). Totusi, o parte din polimerii naturali precum chihlimbarul, jadul sau fildesul, raman in continuare apreciati pentru frumusetea lor, greu de egalat.

Prima comunicare despre obtinerea unui polimer artificial

(poliesterul)a fost facuta de Gay-Lussac si Pelouze in 1833.In acelasi an,Berzelius stabileste mecanismul de polimerizare si mult mai tarziu,in 1934,este acceptata pe plan mondial,notiunea de ,,macromolecule",introdusa in 1925 de Hermann Staudinger (directorul Institutului Chimic din Freiburg) pentru definirea ,,combinatiilor liniare in forma de lant", adica definirea polimerilor.

In 1909, chimistul new yorkez Leo Hendrik Baekland a definit noua clasa de materiale polimerice cu termenul de ,,plastics" (materiale plastice).

Primul polimer, cauciucul natural, a fost descoperit de matematicianul francez Charles Marie de La Condamine in 1735,in timpul unei expeditii organizate pentru masurarea dimensiunilor Pamantului.

In anul 1839, Charles Goodyear, dupa 5 ani de experimente, a reusit samodifice proprietatile ,,gumei indiene", extrasa din arborele de cauciuc, cu ajutorul sulfului si caldurii. A obtinut astfel cauciucul natural vulcanizat.

Patentul inventiei sale avand numarul 3.633, l-a obtinut in 1844 de la Nathaniel Hayward, convingand curtea dupa 36 de prezentari,iar numele de ,,vulcanizare" l- a imprumutat de la Vulcan,zeul focului la romani.

Prima prezentare publica a unui material plastic a fost facuta la

Marea Expozitie Internalionala din Londra din 1862 de Alexander Parkes.

Materialul, obtinut inca din 1861, era un derivat al celulozei, obtinut prin modificarea acesteia, care odata incalzit se putea modela si isi mentinea forma, in urma racirii. Materialul (numit Parkesina) a fost repede abandonat pentru costurile foarte mari de obtinere.Parkes ramane in istorie ca inventatorul ‘primului plastic realizat de om" nu prin sinteza ci in mod artificial, prin modificarea unei substante polimerice naturale.

In 1866, americanul John Wesley Hyatt, dezvoltand produsul lui

Parkes, prezinta ca inlocuitor al fildesului un nou material: celuloidul.

Celuloidul rezultat este considerat primul material plastic adica

primul material polimeric de sinteza. El a fost relativ repede introdus in fabricatie (de serie mica) fiind materia prima in obtinerea filmului flexibil pentru ,,poze stabile si miscatoare" si contribuind decisiv la progresul inregistrat in cinematografie.Prima fabrica care a folosit celuloidul s-a numit Albany Dental Plate Company infiintata in anul 1870.

Polimerizarea clorurii de vinil a fost studiata inca din 1872 de Eugen

Bauman si,in acelasi an, acesta a obtinut clorura de polivinil.

In 1891a fost descoperit, la Paris,unul dintre cele mai controversate

materiale: rayon-ul numit si ,,matase artificiala" sau vascoza, un material care putea inlocui matasea naturala, dar care era, pentru moment, prea inflamabil. Descoperirea este atribuita Contelui Chardonnet-ului: Louis Marie Hilaire Bernigaut. Rayon-ul nu era o fibra naturala si nici sintetica.

Era o fibra obtinuta prin regenerarea materialelor naturale( celuloza) si se apropia mai mult de notiunea de fibra artificiala. Fiind un material ieftin a castigat teren. Cele doua sorturi, sub care se produce si astazi (vascoza regulara si fibra inalt absorbanta), au proprietati complet diferite si se comercializeaza in amestec cu fibre naturale (bumbac,lana,matase, etc.) sau sintetice( pe baza de poliester)fara insa avea proprietati asemanatoare cu acestea.

Primul material polimeric sintetic, creat complet de om, a fost

realizat in 1907 de Leo Hendrik Baekland si a primit numele de bachelita.