Studiul Ungerii Motoarelor cu Aprindere prin Compresie

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE

Dezvoltarea autovehiculelor în ultimele decenii, s-a desfăşurat şi continuă să se desfăşoare pe coordonatele realizării unor produse cu performanţe de putere, economicitate şi fiabilitate ridicată, în condiţiile unor deziderate tot mai restrictive în privinţa poluării. O consecinţă firească a acestei evoluţii este sporirea solicitărilor mecanice şi termice ale subansamblelor motorului şi transmisiei şi degradarea mediului de lucru al lubrifianţilor (mai ales a celor ce lucreză în motor) ca urmare a utilizării combustibililor etilaţi, cu un conţinut mai ridicat de sulf.

Rolul principal al ungerii motoarelor este de a înlătură contactul direct dintre suprafeţele pieselor aflate în mişcare relativă, reducându-se prin aceasta lucrul mecanic de frecare, încălzirea şi uzura pieselor.

Având în vedere toate acestea, pretenţiile faţă de calitatea lubrifianţilor şi a sarcinilor pe care aceştia trebuie să le îndeplinească au crescut considerabil.

Lubrifianţii care evoluează în automobile au un rol bine definit, ei îndeplinind următoarele funcţii:

- funcţia de ungere sau lubrificaţie;

- funcţia de răcire;

- funcţia de etanşare;

- funcţia de protecţie chimică.

Funcţia de ungere constă în realizarea între piesele ce se găsesc în mişcare relativă a unei pelicule de lubrifiant cu scopul de a reduce şi a preveni gripajele. Funcţia de ungere are implicaţii directe asupra randamentului mecanic al automobiluilui, deci asupra performanţelor, de putere şi economicitate,precum şi asupra uzării şi degradării pieselor, deci asupra fiabilităţii.

Funcţia de răcire constă în evacuarea cu ajutorul lubrifiaţilor a unei importante cantităţi de căldură de la piesele solicitate termic. De fapt, atât la nivelul lagărelor de alunecare cât şi la cele de rostogolire, lubrifianţii constituie mijlocul cel mai important de a asigura un regim termic corespunzător. În strînsă legătură cu funcţia de răcire a lubrifianţilor apare rolul acestora de a spăla şi de a îndepărta dintre suprafeţele pieselor îi mişcare relativă a impurităţilor mecanice ce pot proveni fie din mediul ambiant, fie ca urmare a uzării pieselor.

Funcţia de etanşare are un conţinut suficient de complex. Existenţa lubrifiantului între piesele unui lagăr nu permite accesul particulelor abrazive, al apei şi al altor impurităţi mecanice în jocul existent. Pe de altă parte pelicula de ulei care se formează între segmenţii pistonului şi cilindru asigură o etanşare a camerei de ardere cu implicaţii directe asupra puterii şi economicitaţii motorului, asupra consumului de ulei şi al degradării acestuia.

Funcţia de protecţie chimică se manifestă prin proprietatea lubrifianţilor de a forma la suprafaţa pieselor cu care vin în contact, a unor pelicule aderente şi persistente care au şi rolul de a proteja suprafeţele metalice de acţiunea corosivă a factorilor externi şi interni.

Procesul de frecare dintre suprafeţele în contact ale pieselor componente ale maşinilor şi instalaţiilor are ca efect piederea de energie manifestată prin căldura produsă şi uzarea fizică, rezultat al desprinderii de material şi al modificării stării iniţiale a acestor suprafeţe. Pierderea de material conduce la modificarea dimensiunilor şi a formei geometrice a suprafeţelor pieselor în contact. În anumite condiţii de temperatură pot interveni simultan şi modificări structurale ale straturilor superficiale.

Toate acestea influenţează, direct sau indirect, capacitatea portantă a organelor de maşini, de exemplu în cazul lagărelor, precizia de lucru a maşinilor şi instalaţiilor, cinematica funcţională, făcând totodată să apară forţe dinamice dăunătoare şi o funcţionare necorespunzătoare, ducând în final la scoaterea din uz a maşinii sau instalaţiei.

CAPITOLUL 2

STADIUL ACTUAL ÎN UNGEREA MOTOARELOR CU ARDERE INTERNĂ

2.1. Frecarea şi formele ei

În studiile tribologice asupra proceselor de frecare-lubrificaţie-uzare din agregatele componente ale automobilelor, cuplele de frecare se clasifică, după tipul mişcării relative a elementelor cinematice în:

- cuple de alunecare;

- cuple de rostogolire;

- cuple de pivotare;

- cuple cu mişcări combinate.