Cuprins
- Introducere .2
- Capitolul I. Producția de lapte.4
- 1.1 Producția de lapte în Rusia.5
- 1.2 Producția de lapte în Somalia.6
- 1.3 Producția de lapte în Israel.6
- 1.4 Producția de lapte în alte țări.8
- 1.4.1 China.8
- 1.4.2 Cornul Africii.8
- 1.4.3 Nordul Kenyei.8
- 1.4.4 Etiopia.10
- 1.4.5 Algeria.10
- 1.4.6 India.11
- 1.4.7 Pakistan.11
- 1.4.8 Egipt.11
- Capitolul II Compoziția laptelui de cămilă.12
- Capitolul III Produse din lapte și utilizarea lor.20
- 3.1 Produse din lapte fermentat.20
- 3.2 “Khoa” si alte produse nefermentate.26
- 3.3 Brânzeturi.28
- 3.4 Alte utilizări ale laptelui de cămilă.30
- 3.4.1 Proprietăți medicinale.30
- 3.4.2 Proprietăți mistice.30
- Bibliografie.31
Extras din proiect
INTRODUCERE
Cămila cu o cocoașă a fost domesticită cu aprox. 3000 de ani înainte de Cristos, în sudul Arabiei, în special pentru carnea și laptele ei. Cămilele au fost și sunt prețuite pentru călărie, căratul bagajelor și ca animale de muncă, dar și pentru păr și piele. În zonele aride, cămila este un furnizor de hrană mai bun chiar și decât vaca, care este afectată grav de căldură, lipsă de apă și hrană.
Cămilele își au originea în America de Nord, de pe vremea când suprafețele de uscat erau încă lipite. Aceste animale nu erau mai mari decât iepurii de câmp. Au rămas în aceste ținuturi din Eocenul târziu, trecând prin perioada Terțiară, până în Pleistocen, o perioadă de 40 milioane de ani. Evoluția continuă a produs cămilele americane de talie mare. Din America, animalele au migrat spre alte părți ale lumii, dispărând în final din zona de origine. Tipurile și rasele variate din familia cămilelor sunt probabil rezulatul adaptării evolutive la diferitele medii la care animalele au fost expuse.
O parte din cămile au migrat spre deșerturile și semi-deșerturile din nordul Africii și Orientul Mijlociu. Rămășițe de cămile au fost descoperite în vechea Palestina, datând din anul 1800 înainte de Cristos. Field (1979) a considerat că o continuare a migrării cămilelor în Africa a fost oprită de susceptibilitatea că acestea aveau Tsetse Borne trypanosomiasis. Totuși, cămila a fost incriminată de a fi gazdă probabilă care s-a infectat cu Trypanosoma brucei în zonele nordice afectate de musca țețe și a răspândit infecția care s-a trasformat în Trypanosoma evansi trasmisă mecanic în toată Africa nordică și până în Asia. Aceste cămile au o cocoașă și picioare lungi și subțiri.
Cămila cu două cocoașe, Bactrianul, a fost domesticită la granița Iranului și a Turkmenistanului și s-a răspândit pe o zonă mărginită de Crimeea, Siberia sudică, Mongolia și China. Aceste animale sunt mai commune decât dromaderul și sunt acoperite cu o lână mai groasă.
Deși rumegă hrana, cămilele se deosebesc de adevăratele rumegătoare prin câteva caracteristici anatomice. Cămilele adulte au doi incisivi în maxilarul superior; nu au foios, al treilea compartiment al stomacului rumegătoarelor, care este considerat porțiunea din stomac care absoarbe apă; nu au vezică biliară; copitele s-au redus la degete cu aspect de gheară, proiectând înspre spate pernuțele din țesut moale. În India, hindușii nu consumă carne de cămilă și, la fel, creștinii copți din Egipt, zoroastrianii din Iran, mandeanii din Irak și Iran, nosaioris din Siria, etiopienii de credință creștină, iar în Israel, cămila este considerată nepotrivită ca sursă de carne.
Datorită importanței ei ca mijloc de supraviețuire pentru locuitorii deșertului, cămila joacă un rol important în moștenirea socială și culturală a triburilor.
De exemplu, în diverse culturi, intrarea în posesia unei cămile se produce când se naște un copil de sex masculin. El este cadorisit cu un pui de cămilă femelă. Cordonul ombilical al copilului este pus într-un sac și legat la gâtul cămilei. În alte societăți, cămila este folosită pentru a atrage soțiile sau pentru a plăti pentru infracțiuni “criminale”.
Fig. 1 Camelus dromedarius
Fig. 2 Camelus bactrianus
CAPITOLUL I
PRODUCȚIA DE LAPTE
Când discutăm în general despre lapte și lactație, trebuie luate în calcul două aspecte. Primul este cantitatea de lapte produs pe zi și pe perioada lactației. Celălalt aspect, la fel de important, este tipul de lapte produs. Animalele care trăiesc în zone reci sau în oceane au nevoie de o calitate diferită de lapte față de cele care trăiesc în zone fierbinți; acest lucru este valabil și pentru animalele cu creștere rapidă față de animalele cu creștere lentă.
Elementul de bază în hrana nomadului din deșert este laptele de cămilă care se consumă proaspăt sau acru. Datele despre cantitatea de lapte produs de cămile nu sunt foarte precise pentru a aprecia potențialul lor de a da lapte.
Cantitatea de hrană și apă pe care o consumă cămila va determina deasemenea cantitatea de lapte suptă de pui și producția totală.
Cămila, ca și vaca, are un uger cu patru compartimente/camere. Este bine prins de abdomen, fără despicături adânci. Sunt patru mameloane, fiecare având două orificii.
Bibliografie
1. TUDOR, Laurențiu (coord.gen.); CIOCÎRLIE, Nicoleta; ILIE, Lucian I.; CEAUȘI, Constantin. Tehnologii generale în industria alimentară. București: Editura Printech, 2009.
2. http://www.fao.org/docrep/003/X6528E/X6528E04.htm
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83mil%C4%83
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Dromader
Preview document
Conținut arhivă zip
- Camila.docx