Îngrijiri specifice asistenței medicale acordate paciențelor cu disgravidie

Sarcina reprezintă o perioadă deosebită din viaţa unei femei,de binecuvântare,aceea de a da viaţă unei alte vieţi.

Multitudinea modificărilor apărute în această perioadă,din viaţa viitoarei mămici sunt atât de ordin fizic cât şi psihic.

De la începutul sarcinii pot apărea devieri vegetative,afective şi temperamentale,dar cum fiecare persoană este unică,aşa şi fiecare sarcină are unicitatea ei,depinzând foarte mult de persoana care o poartă.

De obicei gravidele devin mai labile,mai capricioase,mai afective,având o mai mare nevoie de dragoste a persoanelor din jur,în special a celor aflate la prima sarcină,pentru care frica de momentul naşterii este foarte puternică.

Sarcina reprezintă dezoltarea produsului de concepţie, starea fiziologică în care se găseşte femeia din momentul fecundării până în momentul expulziei. Perioada de sarcină are o durată de 271-280 de zile.

DEFINIŢIE

Sub termenul de disgravidii sau boli gravidice se inţeleg manifestările patologice care apar în cursul sarcinii şi care sunt determinate de evoluţia sarcinii şi dispar de obicei odată cu întreruperea ei;în unele cazuri mai grave pot rămâne sechele şi după întreruperea acesteia. Ele au fost numite şi toxicoze gravidice, considerându-se că sunt cauzate de o toxină care ia naştere în cursul sarcinii sau gestoze, fiind numite ca boli de gestaţie.

ETIOLOGIE

O serie de teorii au fost propuse pentru a explica apariţia simptomatologiei acestei afecţiuni:

o Teorii nervoase – care susţin că în sarcină are loc o inhibiţie corticală care duce la o hipexcitabilitate anormală a centrilor subcorticali;

o Teorii hormonale – care susţin că manifestările clinice specifice acestei afecţiuni se datorează unui nivel crescut al HCG-ului (gonadotrofina casionica umană – hormon produs de placentă).

Forme clinice

A) Disgravidia precoce

Definiţie

Disgravidia precoce este o afecţiune ce apare în primul trimestru de sarcină, generată de perturbări apărute în organismul femeii datorită stării de gestaţie.

Din acest punct de vedere clinic, în disgravidia precoce există două forme:

a) ptialismul – în care hipersecreţia salivară este abundentă şi reprezintă simptomul principal, putând determina dezechilibre hidroelectrolitice;

disgravidia emetizantă – caracterizată prin greţuri, vărsături ce apar după ingestia de alimente, dar şi pe stomacul gol, sialoree; uneori aceste vărsături pot devenii incoercibile însotie de intoreanţă gastrică.

B) Disgravidii tardive

Sunt cuprinse sub această denumire manifestările din a doua jumătate a sarcinii, manifestări legate de nefropatiile gravidice. Disgravidiile tardive sunt caracterizate sau definite ca sindroame neurovasculare generale, produse de un vasospaz generalizat, insoţite de tulburări de metabolism şi modificări umorale caracteristice.

Disgravidia tardivă se manifestă clinic prin triada simptomatică:

1. H.T.A.

2. albuminurie

3. edeme

A PROBLEME ÎN DISGRVIDIA PRECOCE

o Disconfort abdomoinal :greţuri şi vărsaturi

o Dificultatea de a se alimenta

o Alterarea eliminărilor urinare , intestinale

o Somn inadecvat cantitativ şi calitativ

o Anxietate

o Dificultatea în desfăşurarea activităţilor cotidiene

o Deficit de cunoştinte

o Potenţial de complicaţii:deshidratare , cardio-vasculare.

B.PROBLEME ÎN DISGRAVIDIA TARDIVĂ

o Alterarea respiraţiei şi circulaţiei

o Eliminări inadecvate cantitativ şi calitativ

o Alterarea confortului

o Anxietate

o Alterarea conştiintei

o Risc de complicaţii majore

o Diminuarea până la lipsa autonomieie în îngrijirile personale

o Deficit de cunoştinţe.