Disgravidia tardivă

Instruirea clinică mi-a plăcut în toate secţiile dar în mod deosebit în sala de naştere.

Acolo am considerat că naşterea este un miracol, acolo am văzut că înseamnă cu adevărat munca în echipă, înţelegerea, coordonarea intervenţiilor, ţinând cont că răspunderea este pentru două vieţii.

Ca absolvent şi ca viitoare mămică am ales această lucrare despre îngrijirea gravidei cu disgravidie tardiva pentru a afla mai multe despre făt, despre mamă în timpul gravidităţii şi despre toate organele care sunt în continua mişcarea în acest 40 de săptămâni.

Aceste 9 luni ajută mămica să se gândească mult la copil, să aibă grijă foarte multă în tot acest timp şi să se gândească la creşterea lui după naştere.

În primele 3 luni am fost puţin speriată la chiar mai mult îngândurată pentru că m-am simţit rău şi am crezut că poate chiar nici nu sunt pregătită pentru viaţa acestui copil. După a tria lună când fătul s-a mişcat mi-a dat seama ce fericită sunt şi ce mult îmi doresc acest copil.

Eu cred că toate mamele aşa simt şi cătuşi de puţin fiecare are foarte mare grijă de ea şi mai ales de copil. Cum au trecut luniile mişcările sunt mai puternice şi la controalele periodice am putut vedea cum bate inima fătului şi toate mişcările lui.

Acum ştiu de ce am ales această lucrare şi ştiu că voi fi o mămică care va trebui să dea viaţa un corp uman şi va trebui să-şi asume toate responsibilităţiile atât despre sănătate cât şi despre educaţie.

I. ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI GENITAL FEMININ

Aparatul genital se compune din organe genitale externe, organe genitale interne şi organe genitale anexe. Sistemul reproducător la femei, prezentând modificări structurale ciclice care coincid cu fazele ciclului menstrual, la rândul său dependent hormonal.

I.1. Organe genitale externe

I.1.1. Vulva

Vulva reprezintă ansamblul formaţiunilor genitale externe ale femeii: muntele pubian, labiile mari şi mici, vestibulul, organe erectil. Este situată la capătul extern al vaginului, imediat în afară himenului.

Este delimitatǎ:

- lateral, de labiile mari

- inferior, de comisura posterioară

- superior, de muntele lui Venus

Forma vulvei în poziţie ginecologicǎ este ovoidalǎ, cu axul mare longitudinal şi prezintă o fantă medianǎ - fanta vulvară - care desparte cele două labii mari. îndepărtând labiile mari se evidenţiază labiile mici care se unesc anterior formând frenul clitorisului şi posterior furculiţa vulvară. între formaţiunile labiale apare un spaţiu în care se deschide vaginul - canalul vulvar - cu o profunzime de 5-6 cm, o deschidere de 7 cm şi care are ca extremitate superioară şanţul labio- himenal.

Vascularizaţia este redata de ramuri din partea ruşinoasǎ internă. Venele sunt tributare venei iliace interne. Limfa ajunge la ganglionii inghinali.

Inervaţia este asigurată de ramuri din nervul ruşinos intern.

I.1.1.1. Muntele pubian

Este o formaţiune triunghiulară cu vârful inferior situat înaintea simfizei pubiene şi limitată lateral de pliurile inghinale. Este format în principal din ţesut celulo - grăsos acoperit de piele şi are o grosime de 3,5 cm, continuându-se cu grăsimea abdominală şi labiile mari.

Muntele pubian este vascularizat de arterele ruşinoase externe superioare şi inferioare, artera funicularǎ şi artera obturatorie.

I.1.1.2. Formaţiunile labiale

Labiile mari sunt pliuri cutanate care se întind de la muntele pubian până în regiunea preanalǎ. Labiile mici (nimfele) sunt 2 repliuri cutaneo-mucoase situate înăuntrul labiilor mari, de culoare roz, umede şi lipsite de peri. Labiile mari şi mici sunt vascularizate exclusiv din artera perinealǎ.

I.1.1.3. Organul erectil

Este format din clitoris şi bulbii vestibulari.Clitorisul primeşte sânge prin arterele profunde si prin artera dorsalǎ a clitorisului.

I.1.1.4. Himenul

Reprezintă o membrană circulară situată în interiorul labiilor mici dar separată de ele şi care delimitează intrarea în vagin. Reprezintă o barieră elastică care închide parţial vaginul, fiind parţial perforată pentru a permite scurgerea sângelui menstrual. In general se crede că himenul este lezat la primul act sexual, defloraţia. Himenul poate suferi leziuni prin activitate fizică ca mersul cu bicicleta, gimnastică, prin căderi, sau prin masturbaţie.