Cuprins
- CAPITOLUL I
- Memoriu explicativ
- I.1. Notiuni de anatomie si fiziologie.
- I.2. Definitie. Etiologie. Clasificare.
- I.3. Evaluarea unor semne, simptome, probleme ale pacientei in lehuzie.
- I.4. Participarea asistentei medicale la acte de investigatie.
- I.5. Participarea asistentei medicale la interventii autonome si delegate in legatura cu aplicarea tratamentului.
- I.6. Evaluare (evolutie, complicatii, prognostic).
- I.7. Educatia pentru sanatate.
- I.8. Masuri de protectie a muncii.
- CAPITOLUL II
- Plan de ingrijire a pacientei in lehuzie fiziologica.
- II. 1. Culegerea datelor.
- II. 2. Analiza si interpretarea datelor.
- II. 3. Planificarea ingrijirilor.
- II. 4. Aplicarea ingrijirilor.
- II. 5. Externarea pacientului.
- CAPITOLUL III
- Evaluare finala.
- Anexe.
- Bibliografie.
Extras din proiect
STATICA SI MIJLOACELE DE FIXARE A UTERULUI
Uterul are o mobilitate destul de mare, el revine mereu la situatia lui obisnuita, normala, deândata ce factorii care au intervenit în deplasarea lui si-au încetat actiunea.
Acest echilibru dinamic al uterului este asigurat printr-o serie de mijloace: mijloace de suspensie – îl suspenda pe peretii excavatiei pelviene – si mijloace de sustinere – îl sprijinesc de jos în sus.
Mijloacele de suspensie sunt: peritoneul cu ligamentele largi si ligamentele rotunde.
1) Peritoneul acopera cea mai mare parte a uterului. Plecat de pe fata posterioara a vezicii, se reflecta la nivelul istmului, pe fata interioara a corpului uterin, formând excavatia vezicouterina. În continuare, înveleste fundul uterului, fata intestinala a corpului, fata posterioara a portiunii supravaginale a colului si coboara pe peretele posterior al vaginei. La acest nivel se reflecta din nou si trece pe fata anterioara a ampulei rectale, formând o adânca depresiune, numita excavatia rectouterina sau fundul de sac Douglas, punctul cel mai decliv al cavitatii peritoneale.
2) Ligamentele largi sunt doua cute peritoneale de forma patrulatera, întinse între marginile uterului si peretii laterali ai excavatiei pelviene.
Fiecare ligament larg este format din doua foite peritoneale, una anterioara, alta posterioara, care continua fiecare peritoneul fetei corespunzatoare uterului. Amândoua ligamentele împreuna cu uterul formeaza o despartitoare transversala, care împarte cavitatea pelviana într-un cavum preuterin anterior, si altul retrouterin posterior.
Ligamentului larg i se descriu doua portiuni: o portiune superioara, subtire si o portiune inferioara, mai groasa. Ligamentul larg prezinta o forma patrulatera, cu doua fete si patru margini.
Fata anterioara vine în raport cu vezica si ansele intestinale.
Fata posterioara este mai întinsa decât cea anterioara. Ea participa la formarea peretelui anterior al cavumului retrouterin.
Marginea mediala raspunde insertiei ligamentului larg pe marginea corpului uterin.
Marginea laterala are doua portiuni: o portiune superioara libera si portiunea inferioara care raspunde mezometrului, ultima se insera pe peretele lateral al excavatiei pelviene.
Marginea superioara, în care se gaseste tuba uterina, este libera.
Marginea inferioara sau baza ligamentului larg este groasa si repauzeaza pe planseul pelvian.
3) Ligamentul rotund este un cordon conjunctivo-muscular pereche, care pleaca de la unghiul tubar al uterului, strabate ligamentul larg, încruciseaza vasele iliace externe si patrunde în canalul inghinal, iese din el prin orificiul subcutat si se termina în tesutul grasos al muntelui pubelui si al labiilor mari.
Lungimea lui este de aproximativ 12-15 cm, iar grosimea de 4-7 mm. Ligamentele rotunde sunt folosite foarte adesea de chirurgi pentru redresarea uterului din unele pozitii vicioase.
Structura. Ligamentul rotund este format dintr-un ax conjunctivo-elastic, care e înconjurat de numeroase fibre musculare – netede si striate. Cele netede provin din miometru, iar cele striate din muschii oblicul intern si transvers.
MIJLOACELE DE SUSTINERE ale uterului sunt reprezentate prin aderentele la organele învecinate, prin lamele sacrorectogenitopubiene si conexiunile cu perineul.
1) Aderentele la vezica si la rect. Portiunea supravagina a colului si istmului uterin adera la vezica urinara printr-o patura de tesut conjunctiv pelvisubperitoneal, situat sub fundul de sac vezicouterin. Aderenta la rect nu se face direct ci prin mijlocirea lamelor sacrorectogenitopubiene.
2) Aderentele la lamele sacrorectogenitopubiene. Aceste lame sunt condensari ale tesutului conjunctiv pelvisubperitoneal, organizate pe traiectul vaselor hipogastrice. Au o directie sagitala, întinse de la sacru pâna la oase pubiene. Partea posterioara a lamelor leaga portiunea crvico-istmica de rect si mai ales de fata anterioara a sacrului, formând ligamente uterosacrate. În costitutia acestor ligamente intra si fibre musculare netede care constituie muschiul rectouterin.
Partea anterioara a lamelor sacrorectogenitopubiene leaga portiunea cervicoistica de baza vezicii si de oasele pubiene – foemeaza ligamente pubouterine.
3) Perineul constituie cel mai important si mai valoros mijloc de sustinere al uterului, cu toate ca nici muschii, nici fasciile lui nu vin în contact direct cu uterul. Transmiterea fortelor de presiune de la uter asupra perineului se face prin intermediul vaginei.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Ingrijiri Specifice Asistentei Medicale Acordate Pacientelor In Lehuzie Fiziologica.doc