Obezogenii din Mediu

Factorii obezogeni din mediu

Bisfenol A

Generalităţi – Scurt istoric

Ce sunt obezogenii?

Termenul “bezogeni” a fost folosit pentru prima dată în 2006 de profesorul Bruce Blumberg, de la Universitatea Irvine, California si desemnează acele chimicale care ne “sabotează” în lupta împotriva kilogramelor în exces.

Obezogenii sunt compuşii care determină organismul să stocheze grăsimi şi care încetinesc procesul de ardere a caloriilor.

Cele trei 3 organe ţintă pentru obezogeni sunt:

- ficatul care devine insulino rezistent iar pancreasul creşte producţia de insulină

- creierul, nu mai sesizeaza corect când suntem sătui

- celulele grase din organism – este influenţată multiplicarea lor

Obezogenii ajung în organism prin:

- carnea si peştele de crescătorie

- recipientele din plastic - Bisfenol-A (BPA)

- compuşii Eteri difenil polibromuraţi

- apa de la robinet

- produsele din vinilin

- tigăile din teflon

- siropul de porumb - des folosit în SUA, în industria alimentară

Riscul pentru obezitate nu mai poate avea la bază doar ipoteza că excesul de greutate se datorează doar alegerilor personale care implică tipul şi cantitatea de alimente consummate combinate cu inactivitatea. Este destul de posibil ca evenimente complexe, care includ şi expunerea la substanţe chimice din mediu, în perioada de dezvoltare timpurie, să fie răspunzătoare de această epidemie de obezitate.

Această afirmaţie are la bază datele obţinute prin studii experimetale şi care au arătat că obezogenii sunt capabili să:

- determine organismul sa stocheze grasimi

- deregleze sistemul metabolic

- distrugă echilibrul energetic al organismului

- intervină în felul in care lipidele sunt procesate şi depozitate

- modifice apetitul în sensul creşterii sale

- determine ficatul să devină rezistent la insulină[59]

Scurtă prezentare a domeniului

Rapoartele epidemiologice sugerează că expunerile la chimicalele din mediu perturbă sistemul endocrin [17], joacă un rol important în apariţia obezităţii, supraponderabilităţii precum şi în apariţia diverselor complicaţii cum ar fi diabetul zaharat şi a altor boli asociate cu acesta. Deoarece există numeroase şi variate chimicale, ele îşi pot exercita efectele pe mai multe căi [33].

Deşi expunerea adulţilor la substanţe chimice cu efect de perturbare endocrină este importantă, expunerea fătului în curs de dezvoltare sau a copilului necesită o atenţie specială [7,19,20,21]. Fătul respectiv nou-născutul sunt deosebit de sensibili la perturbarea sistemului endocrin produsă de chimicale. În cazul fătului, placenta nu îl protejează complet împotriva chimicalelor, iar în această perioadă au loc procese de diviziune şi diferenţiere celulară extrem de rapide, existând riscul ca acestea să se producă anormal. În multe cazuri, prejudiciul care apare prenatal este ireversibil, în timp ce expunerea la adult este de obicei reversibilă. În plus, organismul în curs de dezvoltare nu dispune de mecanisme de protecţie care sunt disponibile pentru adulţi, cum ar fi mecanismele de reparare a ADN-ului, sistem imunitar complet competent, enzime detoxifiante, metabolism hepatic, barieră hemato-encefalică matură [7].