Prezentare Defibrilator

Fibrilaţia ventriculară este rezultatul depolarizărilor necontrolate localizate în muşchiul cardiac. Acest proces afectează activitatea de pompare a sângelui de către inimă. Deoarece în această situaţie după 3 minute se produc distrugeri ireparabile ale creierului şi moartea, este obligatorie intervenţia de urgenţă în vederea restabilirii funcţiei cardiace. Instalarea fibrilaţiei ventriculare apare datorită unor medicamente, tromboză coronariană, dereglări electrolitice sau electroşocuri la curenţi de frecvenţa reţelei.

Tratamentul acestei afecţiuni se face prin depolarizarea în totalitate şi sincron a muşchiului cardiac . În urma depolarizări, nodurile Sino-Atrial şi Atrio-Ventricular trebuie să îşi reia funcţia de pacemaker şi să restabilească ritmul normal al inimii . Metoda cea mai sigurăşi mai eficace de a opri fibrilaţia ventriculară constă în a trece un puls de curent de scurtă durată prin ventricule . Acest lucru poate fi realizat fie prin aplicarea electrozilor direct pe inimă, fie cel mai adesea prin plasarea electrozilor pe pieptul pacientului .

Defibrilarea se defineste ca fiind procesul electric de transmitere a unui curent prin electrozi spre muschiul cardiac al pacientului in scopul restabilirii ritmului cardiac. Acest curent se poate aplica;

direct pe muschiul cardiac – curenti de valoare mica, metode chirurgical invazive;

transtoracic – metode neinvazive care necesita in schimb curenti relativ mari.

Acest puls de curent are durata de aproximativ 10ms şi amplitudinea maximăde 50 A . Forma lui este sinusoidală amortizată .

Dacă apreciem impedanţa pieptului dintre electrozi la 50 Ω putem calcula energia aproximativă necesară defibrilării :

unde Iv este curentul de vârf

R este impedanţa peieptului

t este durata pulsului .

În condiţiile date energia va fi de 320 J .

Acest impuls de defibrilare se obţine prin descărcarea unui condensator pe electrozii aplicaţi pacientului . În cazul în care circuitul de descărcare este realizat ca un simplu contact electric, circuitul echivalent va fi de tip RC. Forma impulsului de defibrilare în acest caz va fi o exponenţială. Vârful de curent va avea o durată insuficientădepolarizării, iar scăderea exponenţială ar putea induce refibrilarea . Defibrilatoarele moderne au înseriată o bobină în circuitul de descărcare ceea ce conferă forma de sinusoidă atenuată impulsului de defibrilare . Datorită pierderilor de enrgie în condensator şi bobină, energia înmagazinată va fi cu aproximativ 25 mai mare decât cea care ajunge la pacient. Valoarea maximă înmagazinabilă este de 400 J . În condiţiile în care energia din condensator poate fi exprimată prin :

rezultă că un condensator cu capacitatea C = 16 µF care va stoca o energie de Ec = 400 J, va trebui încărcat cu o tensiune de 7 KV . O energie de 400 J este suficientă pentru defibrilarea unui adult voluminos folosind electrozi aplicaţi pe piept. Energia de defibrilare va fi redusă pentru adulţi cu greutate mai mică sau pentru copii. Se apreciază că energia iniţială pentru defibrilare să fie de 3 J/Kg pentru electrozi externi şi de 0.5 J/Kg pentru electrozi aplicaţi intern [ Păun -Medicină internă 1989 ] . Acest ultim tip de plasare a electrozilor se foloseşte la defibrilarea pacienţilor în timpul operaţiilor pe cord, iar electrozii sunt plasaţi direct pe muşchiul cardiac . Energia din condensator este limitată la max 50 J. Din această cauză mufa defibrilatorului pentru electrozii interni este diferită de cea pentru cei externi .