Analiză comparativă a calității autoturismelor - Daewoo, Skoda, Nissan, Opel și Peugeot

Când a implinit automobilul 100 de ani?

La 29 ianuarie 1986, lumea a avut un prilej de sarbatoare cu totul deosebit: automobilul implinise 100 de ani. Exact cu 100 de ani in urma, inginerul Carl Benz(1844-1929) din Mannheim, fiu al unui mecanic de locomotiva din Padurea Neagra, a obtinut brevetul primului vehicul actionat de un motor cu ardere interna. Nici priceputul Benz nu putea banui ca acest document urma sa fie considerat, mai tarziu, certificatul de nastere al automobilului. Si nici macar faptul ca brevetul sau avea sa devina piatra de temelie pentru construirea a miliarde de masini, in lumea intreaga.

Cum arata ’’automotorul brevetat’’ conceput de Carl Benz? Nu se asemana catusi de putin cu un automobil de astazi, aducea mai degraba cu o trasura deschisa, din cele trase de cai. Pe axa din spate erau fixate doua roti subtiri, aproape de inaltimea unui om, cu anvelope din cauciuc dur si spite din sarma. In fata scandurii de suport pentru picioare era dispusa o mica roata cu spite, cu ajutorul careia vehiculul putea fi condus, printr-un sistem de parghii. Daca s-ar mai intalni cineva astazi pe strada cu un asemenea triciclu, i-ar fi greu sa creada ca este vorba de un automobil. Si totusi era cel dintai vehicul automobil - adica autopropulsat!

In spatele banchetei pufaia un mecanism de antrenare senzational pentru epoca respectiva: un motor de 0,88 CP cu ardere interna, cu un cilindru si racit cu apa.

Acesta punea in miscare axa din spate si rotile prin intermediul unor curele, lanturi si al unor arbori. Cea mai mare si vizibila piesa era un volan orizontal, turnat din fonta.

In calatoriile sale de proba, trebuia ca Benz, mai intai, sa porneasca motorul cu volantul. Apoi sarea repede in fata, pe bancheta, cupla in unica viteza si pleca, bubuind de zor. Oricum, cu 16 km/h! Acest indraznet stramos al automobilului, creat de Carl Benz, poate fi vazut si astazi la Muzeul German din Munchen.

Care au fost predecesorii automobilului?

Cea de-a 100 aniversare a automobilului ar fi putut, de fapt, să fie sarbatorita si mai devreme. Deoarece, cu mult timp inainte ca Benz sa-si breveteze creatia, au mai existat si alti inventatori - mai ales englezi si francezi - care au circulat in vehicule spectaculoase.

Ca majoritatea marilor invenţii, automobilul are nu unul, ci mai mulţi taţi.

Un vehicul capabil sa se deplaseze prin forta proprie a fost mereu un vis al omenirii. Dar a trebuit ca realizarea lui sa astepte pana in sec. al 15-lea. Mecanisme stationare, fixate in teren, erau actionate cu energia apei si a vantului. De mers se mergea pe jos. Pentru calatorii mai lungi, omul se folosea de animale de tractiune sau o pornea calare. De-abia inventarea masinii cu abur, in sec. al 17-lea, a revolutionat tehnica deplasarii. Cei dintai inventatori au facut experiente cu cazane mari de abur in care fierbea apa, iar aburul format era transmis intr-un cilindru metalic, unde apasa cu forta asupra unui piston. Prin arbori cotiti, parghii si roti dintate, miscarea de translatie a pistonului era transformata in energie cinetica.

Cu ce combustibil functionau primele motoare?

Cand elvetianul Isaac de Rivaz (1752-1829) a reusit cu vehiculul sau sa faca un salt de mai bine de un metru, nu avea de unde banui ca saritura lui reprezenta deschiderea unei noi ere tehnice. Tocmai reusise sa puna in miscare stramosul automotorului actual. In locul aburului, Rivaz experimentase cu gaze combustibile. Intr-un cilindru, pe care il fixase pe un carut primitiv, a aprins o rezerva de hidrogen. Puterea exploziei a transmis-o, aaa cum procedasera si predecesorii sai , cu aburul - catre un piston.

La 30 ianuarie 1807, lui Rivaz i s-a acordat brevetul pentru ’’utilizarea exploziei gazului aerian sau a altor substante gazoase drept combustibil’’. Prin urmare, am fi indreptatiti sa consideram si aceasta data ziua de nastere a automobilului.

O jumatate de secol mai tarziu, inventatorul belgian Jean Joseph Lenoir (1822-1900) si-a adus aminte de inventia lui Rivaz, iar în 1860 a brevetat un motor, actionat cu gaz de iluminare. Intre Paris şi Joinville sunt 11 km care, dus-intors, au fost parcursi intr-o ora. Vehiculul nu se arata mai rapid decat un drumet viguros, in schimb se deplasa prin forte proprii. Dar se poticnea atat de tare, incat nu s-a impus ca mijloc de propulsie.

De ce avea nevoie primul automobil de un fochist?

Inginerul francez Nicolas Joseph Cugnot a reusit, cel dintai, sa construiasca un vehicul actionat cu abur. Ca ofiter de artilerie in serviciul regelui, cauta o posibilitate de a transporta mai repede pe linia frontului tunurile grele. A construit un triciclu imens, din lemn rezistent. Inaintea rotii din fata, a dispus cazanul de abur si totul se punea in miscare, suierand si pufnind. Apoi, ca sa nu se opreasca in drum, era nevoie ca un fochist sa se ingrijeasca permanent sa existe caldura suficienta in cazan. Termenul de sofer (’’chauffeur’’, fochist în franceză) aminteste, pana în zilele noastre, de inventie.

Dar tocmai cand Cugnot intentiona sa-si prezinte senzationalul sau vehicul cu abur, in 1771, monstrul s-a izbit de un zid. Si asa s-a produs primul accident de circulatie confirmat oficial, in care a fost implicat un autovehicul. In ciuda finalului lipsit de glorie, francezii se mandresc cu cel dintâi ’’automobil’’ capabil sa functioneze, expus in Muzeul Naţional Tehnic de la Paris.

Cap I: Prezentarea generala a produsului

Autoturismul este una din inventiile cele mai utile ale epocii noastre. Inca de la primele modele de autoturisme, aceasta masinarie s-a dovedit a fi foarte practica, facilitandu-ne viata intr-un mod foarte rapid.

Reprezinta un mijloc de deplasare ce nu solicita efort fizic, ci doar cunostinte in manevrarea acestuia si cateva reguli ce se aplica in circulatie. Este usor de manevrat, ofera confort, comoditate si rapiditate, insa este nevoie de foarte multa atentie si concentrare pentru a oferi deplina siguranta.

De la autoturismele de familie, pana la cele sport avem o gama vasta de produse pentru toate gusturile, cerintele si nivelele de satisfacere ale nevoilor noastre.