Băuturi spirtoase

I. Introducere

Chinezii au fost primii care au descoperit băuturile spirtoase; ei şi-au dat seama că, dacă distilau berea, puteau obţine o băutură alcoolică mult mai tare. Aracul, puternica lor băutură ce datează din anul 800 î.Hr., era preparată prin colectarea şi condensarea vaporilor de bere de orez fiartă , urmată de adaugarea lichidului rezultat la băutura iniţială. Repetat de un număr suficient de ori, procesul servea la transformarea unei beri de 10 grade în arac de 40 de grade.

Procedeul de distilare era, însă, atât de simplu, încât se pare că producerea proverbialei "tării" a apărut aproape simultan şi în alte două locuri, în Indiile de Răsărit şi în Asia Mică. Arabii, de la care am preluat cuvântul "alcool", au obţinut din vinul lor preferat o licoare puternică şi, deşi atât grecii antici cât şi romanii cunoşteau procedeul distilării - folosindu-l , probabil , pentru a obţine diverse licori -, în mod ciudat nu apare nicio atestare documentară a băuturilor tari în aceste culturi anterior anului 1000 î.Hr.

Producerea băuturilor spirtoase prin distilare a fost înregistrată în occident abia după deschiderea rutelor comerciale cu arabii, în secolul al VIII-lea d.Hr. Totuşi, după ce au deprins tehnica distilării, romanii au adus îmbunătăţiri importante procesului de producţie, folosind bidoane şi alambicuri metalice. Ȋn urma cuceririi Insulelor Britanice, romanii au descoperit că noii lor supuşi cunosteau deja o tehnică de distilare prin care obţineau mied, una dintre cele mai populare băuturi timpurii din Europa Occidentală.

Pentru toate aceste băuturi spirtoase răspândite în antichitate, ingredientul de bază era zahărul natural, două dintre cele mai clare exemple fiind strugurii folosiţi pentru producerea coniacului şi mierea pentru obţinerea miedului. La începutul evului mediu, zahărul a fost înlocuit de cerealele cu amidon, baza celor mai populare soiuri contemporne de whisky. Băutura alcoolică din cereale era atât de tare şi se consuma pe scară atât de largă, încât în secolul al XVII-lea guvernele au instituit pentru prima dată anumite restricţii în ceea ce priveşte procesul de distilare.

Băuturile spirtoase cel mai frecvent consumate în prezent sunt scotch-ul (un amestec de whisky din malţ şi whisky scoţian), şi whisky-ul de cereale (produs dintr-un amestec fiert de grâu, secară sau porumb şi orz). Bourbon-ul, ce şi-a căpătat numele de la provincia Bourbon din Kentucky, unde s-a fabricat iniţial, este produs dintr-un amestec de cereale ce conţine cel puţin 51% porumb. Whisky-ul irlandez este obţinut din cereale neîncolţite (orz, grâu sau secară) amestecate cu malt de orz. Whisky-ul canadian reprezintă un amestec puternic de whisky de secară şi un whisky pe baza de porumb. Alte băuturi spirtoase sunt coniacul, obţinut din vin sau din suc fermentat de fructe, şi romul, fabricat prin fermentarea melasei, un produs secundar al procesului de cristalizare a zahărului din trestie de zahăr. Prin adăugarea zahărului la aceste băuturi spirtoase se obţine o băutura fină şi consistentă, numită lichior, care nu necesită maturare.

II. Cele mai cunoscute băuturi spirtoase

Cele mai cunoscute băuturi spiroase : - din Europa sunt : absintul, brandy-ul, grappa, ginul,

vodka şi whisky-ul

- din Romania : rachiurile (prune-ţuica, caise, vişine, pere, piersici).

Absintul

Absintul este o băutura alcoolică tare, verzuie şi amăruie la gust, preparată din uleiuri eterice de pelin, anason şi alte plante aromatice. Denumirea băuturii vine de la "Artemisia absinthium", numele latin al plantei medicinale, cunoscută în română ca "pelin". Absintul a fost creat târziu, abia în 1792, când doctorul francez Pierre Ordinaire a creat o reţeta originală din mai multe esenţe de plante aromatice, printre care pelin şi anason. Licoarea nediluată avea între 60% şi 85% alcool şi producea un efect halucinogen, datorat unui compus chimic aflat în structura pelinului. Băutura verzuie a devenit rapid favorita artiştilor şi intelectualilor boemi din Europa, dar reţeta originală a fost interzisă în aproape toată Europa. La sfarşitul secolui XX, licoarea bahică a reapărut în Cehia, însa sub o altă formă.

Brandy-ul

Brandy-ul este un termen general folosit pentru vinul distilat, conţinând de obicei alcool în proporţie de 40-60%. Produsul mai poate conţine şi alte fructe, în funcţie de savoarea care se vrea imprimată. De obicei, brandy-ul, care se consumă după masă, este colorat cu caramel pentru a se imita efectul îmbătrânirii în butoaie de lemn. Originile băuturii nu sunt foarte clare, dar se crede că a apărut prima dată în secolul XII, devenind foarte populat 200 de mai târziu. Iniţial vinul s-a distilat ca o metodă de prezervare şi pentru a deveni mai uşor de transportat pentru neguţători. Intenţia era ca produsul să se consume prin adăugare de apă, eliminată în procesul de distilare, dar s-a descoperit că băutura este mai bună în această formă.