Marcajul european - sistemul calității standarde ISO 9000:2000

CALITATE SI STANDARDIZARE

In contextul diversificarii si innoirii rapide a ofertei de marfuri, sub impactul dezvoltarii accelerate a stiintei si tehnicii, a mondializarii pietelor si cresterii exigentelor clientilor si societatii, calitatea produselor si serviciilor se impune ca un factor determinant al competitivitatii intreprinderilor pe piata, interesul pentru asigurarea calitatii crescand permanent, atat la nivel national, cat si regional si international.

Pornind de la definitia calitatii ca „ansamblu al caracteristicilor unei entitati, care ii confera aptitudinea de a satisface nevoile exprimate sau implicite”- calitatea nu poate fi identificabila printr-o singura caracteristica ci numai printr-un ansamblu de caracteristici si nu poate fi de sine statatoare, deoarece exista numai in relatie cu nevoile exprimate direct sau implicite ale clientilor si societatii. In concluzie calitatea este o variabila continua.

Conform aprecierilor specialistilor din domeniu, dintre caracteristicile calitatii produselor, definite si ca proprietati (insusiri) ale entitatilor, se evidentiaza 4 caracteristici principale, si anume: caracteristicile constructive, caracteristicile economice, caracteristicile estetice si de siguranta in functionare si utilizare. Impreuna, aceste caracteristici formeaza asa numitul tetraedru al calitatii.

In relatiile de interconditionare ale acestor insusiri pot fi identificate si alte proprietati, ca de exemplu: caraceristicile tehnice, fiabilitatea, asistenta dupa vanzare, sau caracteristicile sanogenice si ecologice ale produselor. Proprietatea ce priveste siguranta in functionare si utilizare a produselor reprezinta o cerinta obligatorie, reglementata, iar sub impactul progresului tehnic, ce determina o uniformizare, relativ rapida, a performantelor tehnico-functionale, si in conditiile cresterii exigentelor clientilor si societatii, caracteristicile estetice si economice constituie criterii de departajare pe piata a produselor- cerinte voluntare.

Prin urmare calitatea presupune luarea in considerare atat a cerintelor cu caracter obligatoriu cat si a celor cu caracter voluntar, acestea din urma favorizand comertul datorita orintarii catre necesitatile si asteptarile clientului si societatii.

Indiferent de caracterul obligatoriu sau voluntar al cerintelor, demonstrarea, in relatiile cu beneficiarii produselor si serviciilor, a respectarii cerintelor, prin evaluarea conformitatii (orice activitate al carei obiect consta in a determina, in mod direct sau indirect, faptul ca sunt indeplinite conditii specificate) de catre o terta parte, constituie principalul instrument prin care se atesta ca s-au avut in vedere si sunt respectate cerintele impuse prin reglementari cat si nevoile/asteptarile clientilor.

Nivelul la care un produs/proces/serviciu este capabil sa satisfaca cerinte specificate (obligatorii si/sau voluntare), dovedit prin incercare, evaluare si certificare a conformitatii (de catre o terta parte), determina existenta increderii adecvate ca acesta raspunde asteptarilor.

Alaturi de evaluarea conformitatii, standardizarea reprezinta un alt important instrument care, utilizat corect, actioneaza in sensul atingerii obiectivelor ce privesc libera circulatie a marfurilor si serviciilor, protectia lucratorilor si consumatorilor, prevenirea, protectia si imbunatatirea calitatii mediului, competitivitatea industriei.