Mobilier din Lemn - SC Mantrax SRL

CAP I MATERII PRIME FOLOSITE IN INDUSTRIA MOBILEI

1.1. Lemnul

Lemnul este una dintre cele mai importante materii prime naturale, cu multiple si extreme variate utilizari.

De mii de ani, lemnul este folosit drept combustibil, ca material de constructii si la fabricarea mobilei. El reprezinta materia prima de baza pentru fabricarea unor articole de uz casnic , jucarii, articol de papetarie, articole sportive, decoruri, panouri de expozitii, panouri publicitare, ambalaje, constructii de vagoane, de cai ferate, de ambarcatiuni nautice, etc.

O serie de ramuri ale industriei chimice se bazeaza tot pe exploatarea lemnului, respectiv pe componentii chimici ai acestuia: taninuri, pigmenti, gume, rasini si uleiuri, care au diferite intrebuintari.

Celuloza din lemn este folosita in mari cantitati la fabricarea hartiei si a fibrelor celulozice. Lignina din lemn reprezinta materia prima pentru fabricarea maselor plastice si un mediu propice in cultivarea diferitilor fermenti.

Lemnul poate fi transformat prin hidrogenare in combustibil lichid (alcoolul metilic, cunoscut sub numele de methanol sau alcool de lemn), care este utilizat drept combustibil pentru automobile in unele tari, printre care Brazilia.

1.2.Structura, compozitia si proprietatile lemnului

Lemnul este un material natural, organic, de origine vegetala, alcatuit din celule cu membrane lignificate, care au rolul de a conduce apa si mineralele din sol catre frunze si de a conferi rezistenta arborelui. Este un material poros, eterogen si anizotrop.

Structura, aspecul si proprietatile fizico-mecanice ale lemnului difera in functie de planul de sectionare a trunchiului. In principal, sectiunile se pot executa dupa trei planuri:

- sectiune transversala, perpendicular ape axa trunchiului

- sectiune radiala, longitudinala, care trece prin axa trunchiului

- sectiune tangentiala, perpendiculara pe razele medulare si tangentiala la inelele de crestere.

In structura microscopica a lemnului, ilustrata mai jos,se deosebesc urmatoarele zone:

- coaja;

- cambiul vascular;

- alburnul;

- duramenul;

- maduva;

- inelele de crestere;

- razele medulare;

- porii.

Din punct de vedere al compozitiei chimice, lemnul este format din

- substante organice, care pot fi principale si secundare;

- saruri minerale;

- apa.

Substantele organice principale ale lemnului sunt: celuloza, hemiceluloza si lignina.

Celuloza reprezinta materia prima de baza in fabricarea hartiei si a unor fibre textile, fiind folosita de asemenea si la fabricarea unor lacuri, a alcoolului etilic, etc.

Hemiceluloza intra in compozitia membranelor celulare, iar lignina este o substanta aromatica ce confera rezistenta mecanica arborelui si, prin distilare, permite obtinerea alcoolului metilic.

Substantele organice secundare cuprind rasini, uleiuri eterice, substante tanate, gume, pigmenti, etc.

Substantele minerale sunt in general silicate, oxalati, carbonate si fosfati de potasiu, natriu, calciu si magneziu. Nu pot fi extrase si creeaza dificultati la prelucrare.

Continutul de apa variaza intre 30-60%, in functie de specia si varsta arborelui, si de anotimp.

Proprietatile lemnului difera foarte mult de la o specie la alta. De exemplu, mahonul este o specie tropicala rezistenta, foarte apreciata pentru proprietatile ei de prelucrabilitate, stejarul este cel mai rezistent, ciresul este mult apreciat in confectionarea instrumentelor muzicale datorita proprietatilor sale acustice si coloratiei frumoase, nucul este preferat pentru mobilier datorita desenului frumos din zona radacinilor, iar laricele, un lemn relativ ieftin, este folosit in constructii si la fabricarea hartiei.

Proprietatile fizice ale lemnului sunt:

- culoarea;

- luciul;

- textura;

- desenul;

- umiditatea;

- masa specifica;

- durabilitatea;

- umflarea si contragerea.

Proprietatile mecanice ale lemnului sunt:

- duritatea;

- rezistenta la compresiune;

- rezistenta la tractiune;

- rezistenta la incovoiere;

- rezistenta la oboseala;

- rezistenta la uzura;

- rezistenta la despicare.

Toate proprietatile mecanice difera mult de la o specie la alta, precum si in cadrul aceleiasi specii, unele proprietati putatand prezenta valori ridicate, iar altele reduse.

Proprietatile electrice si magnetice:

Lemnul foarte uscat reprezinta un izolator electric excelent, insa, o data cu cresterea umiditatii, are loc si o crestere a conductivitatii electrice, comportamentul lemnului saturat fiind similar cu cel al apei. De asemenea lemnul prezinta efectul de piezoelectricitate (polarizare electrica).

Paralel cu fibrele, lemnul prezinta un minim de susceptibilitate magnetica, fiind astfel un material diamagnetic.

Proprietatile acustice:

Prin lovire, lemnul este producator de sunete si poate absorbi, amplifica, transmite si reflecta unde sonore care provin de la alte corpuri. De aceea el este unicul material folosit la fabricarea instrumentelor muzicale si pentru capitonarea salilor de spectacol, in vederea obtinerii unei acustici superioare. Inaltimea sunetului produs depinde de: frecventa vibratiilor, dimensiuni, densitate, continutul de umiditate si de modul de elasticitate al lemnului.

Izolatia sonora este mica, in mod normal lemnul absorbind numai o mica parte (3-5%) din energia acustica. Insa, in spatiile goale, de mari dimensiuni, semifabricatele poroase ale lemnului conduc la cresterea acestei capacitati de pana la 90%, placajele absorbind mai bine sunetele joase, pe cand PAL-ul si PFL-ul, sunete inalte.