Proiectarea unei Secții de Confecții din Tricot

CAPITOLUL I

PREZENTAREA DATELOR INIŢIALE NECESARE PROIECTĂRII

1.1. Consideraţii generale, regimul de lucru, producţia planificată, alegerea sortimentului

Încă din cele mai vechi timpuri, îmbrăcămintea a reflectat condiţiile sociale ale purtătorului şi raporturile dintre clasele sociale. Înţelegerea modei implică cunoaşterea condiţiilor istorice şi politice dintr-o anumită ţară şi o anumită epocă. De-a lungul istoriei omenirii, îmbrăcămintea s-a deosebit prin stil, acest termen definind expresia artistică unitară a unei epoci.

Prin apariţia de noi forme, produsele vestimentare caracteristice unei perioade îşi pierd valoarea estetică, acest lucru ducând la pierderi materiale. Devalorizarea estetică a unor forme prin apariţia altora, impuse de modă, se numeşte uzură morală. Datorită efectului de respingere a vechilor forme, moda are un caracter stimulator pentru industria textilă în direcţia obţinerii de noi materiale textile, a unor finisaje superioare, a metodelor de prelucrare cât mai economice şi a unor produse cu caracteristici superioare. Trăsăturile de bază ale modei sunt schimbarea şi noutatea.

Problema fundamentală a proiectării îmbrăcămintei o reprezintă obţinerea celor mai avantajoase forme şi dimensiuni ale produselor de îmbrăcăminte în directă corespondenţă cu particularităţile de conformaţie ale corpurilor purtătorilor, cu proprietăţile materialelor, cu cerinţele estetice şi funcţionale impuse produselor, în condiţiile de utilizare economică a materialelor şi a valorificării celor mai perfecţionate tehnologii.

Asigurarea unei prezentări cât mai atractive a produselor, cu etichete şi ambalaje atrăgătoare, determină creşterea valorii de prezentare a produselor. Pe lângă protecţia optimă a produselor finite, ambalarea are şi rolul de reclamă pentru produsele respective, oferind cumpărătorilor informaţii referitoare la calitate, componenţa materialelor şi caracteristicile produsului respectiv.

Alegerea modelului se face în funcţie de scopul urmărit. Este recomandat ca alegerea materialului şi a desenului să se facă în strânsă corelaţie cu proiectarea modelului, aceste două elemente fiind esenţiale pentru realizarea de produse de o calitate supeioară şi cerute de piaţa de desfacere.

Sistemele de organizare a muncii în industria de confecţii presupun o diviziune avansată a muncii, aşezarea locurilor de muncă într-o linie continuă, deplasarea semifabricatelor de la un loc de muncă la altul fără întoarceri sau reveniri, realizarea într-un anumit ritm a produselor, ocuparea maximă a muncitorilor şi a utilajelor, utilizarea raţională a calificării fiecărui individ, controlul continuu şi eficient al calităţii produselor finite, o folosire raţională a mijloacelor circulante, reducerea manoperei specifice pe produs.

Producţia continuă – sistemul de flux – se caracterizează printr-o mişcare neîntreruptă a obiectului muncii de la o operaţie la alta, într-o continuitate riguroasă a procesului tehnologic.

Una din caracteristicile dezvoltării industriei de confecţii este gradul ridicat de automatizare îndreptat în două direcţii:

1. construcţia tiparelor

2. executarea încadrărilor

De asemena, se acordă o atenţie deosebită echipamentelor moderne capabile să reducă la maxim coeficienţii erorilor umane. Pentru confecţionare se folosesc maşini de cusut de mare viteză la coasere, cu fiabilitate şi randament ridicat. Secţia de confecţionare va fi divizată pe patru linii tehnologice, fiecare două linii realizând câte unul din cele două produse proiectate.

Producţia în industria de confecţii se bazează în primul rând pe normalizare, standardizare şi tendinţa continuă de unificare a detaliilor şi ansamblurilor de îmbrăcăminte. La stabilirea regimului de lucru într-o întreprindere de confecţii se ţine cont de o serie de factori, printre care cei mai importanţi, factorii economici, sunt enumeraţi mai jos:

- folosirea raţională a utilajului existent în vederea sporirii producţiei;

- folosirea raţională a spaţiului industrial disponibil;

- asigurarea continuităţii producţiei.

Este foarte importantă stabilirea unei anumite succesiuni logice a operaţiilor în scopul asigurării sincronizării şi continuităţii proceselor tehnologice. Luând în considerare aceşti factori, atât economici cât şi sociali, se va adopta un regim de lucru de 8 ore, într-un singur schimb.