Rolul și Importanța Materialelor de Construcții

Materialele de constructie sunt materiale naturale sau artificiale folosite în constructii. Drept materie primă pentru fabricarea materialelor de construcţie servesc materialele de provenienţă minerală (calcar, pietriş, nisip, gips, granit, marmură ş.a.), de provenienţă vegetală (lemn, deşeuri agricole etc.), unele produse ale industriei metalurgice, industriei chimice şi a industriei de prelucrare a petrolului (bitum, polimeri, gudroane etc.).

In constructiile de cladiri civile,industriale si agrozootehnice,drumuri si sosele,baraje si lacuri de acumulare sunt folosite o gama foarte larga de materiale naturale sau artificiale, specifice tipului de constructii.

Orice constructie trebuie sa fie rezistenta,stabila si durabila la diversele solicitari la care este supusa in timpul exploatarii.Aceste conditii pot fi asigurate prin alegerea si folosirea corespunzatoarea materialelor de constructii.Buna functionare a unei constructii depinde nu numai de proiectare,ci si de justa intrebuintare a materialelor si de calitatea lor.

Clădirile sau construcţiile civile, industriale şi agricole adăpostesc oameni şi alte vieţuitoare, activitatea omenească, de intemperiile atmosferice (viscol, ger, vânt, ploaie, arşiţa soarelui etc.) făcând posibilă adaptarea la mediul geografic atât de variat şi cu clime atât de diferite. Construcţiile inginereşti sunt toate celelalte construcţii, căi de comunicaţii terestre şi pe apă, construcţiile hidrotehnice şi subterane, liniile de transport ale energiei electrice etc.

Factori care influenţează concepţia construcţiilor

Orice construcţie trebuie să satisfacă o serie de cerinţe sintetizate în trei factori esenţiali, care concurează la concepţia, proiectarea şi alcătuirea lor. Avem astfel:

– Factorul om – care impune realizarea unor condiţii de confort necesare activităţii omului, de exemplu condiţii de: temperatură, umiditate, iluminare, zgomot, etc. Acestea depind de tipul activităţii pe care o desfăşoară omul în construcţie.

– Factorul activitate omenească – impune alcătuirea funcţională a construcţiei astfel încât să satisfacă cerinţele impuse de tipul activităţii. Astfel se concepe diferit o construcţie de locuit de o construcţie pentru producţia de automobile sau un depou de locomotive.

– Factorul natură – implică toate acţiunile care rezultă din interacţiunea construcţie – mediu referitoare la: gradul de seismicitate al zonei, intensitatea acţiunilor climatice (vânt, zăpadă, ploaie, chiciură, etc), calitatea terenului de fundare, nivelul apelor freatice, agresivitatea apelor subterane, etc.

Toţi aceşti factori enunţaţi s-au constituit de-a lungul timpului în “legi” ale construcţiilor sub formă de: instrucţiuni tehnice provizorii, instrucţiuni tehnice, manuale de proiectare, norme de proiectare, normative tehnice, STAS-uri, etc.

II.Caracteristica merceologică a mărfurilor de construcţii comerciale pe piaţa Republicii Moldova

Materiale pentru fundaţii

Fundația este elementul de construcție care se află în contact direct cu terenul bun de fundare și transmite acestuia toate încărcăturile care acționează construcția. Fundația este partea principală a infrastructurii clădirii prin intermediul căreia se realizează rezemarea pe pământ. Deoarece pământul de fundare are caracteristici mecanice inferioare celor ale materialelor de construcții folosite pentru realizarea fundațiilor, forma lor este în general evazată, sugerând o analogie cu rădăcinile arborilor. Capacitatea portantă a terenului este determinata de presiunea maximă pe care o poate suporta terenul de fundare, fără a exista pericolul cedării acestuia sau a unor tasări care să pericliteze construcția. Capacitatea portantă depinde de natura pământurilor în care se amplasează fundația. La calculul și dimensionarea sistemului de fundare pe lângă considerarea solicitărilor aduse de clădire trebuie ținut seama de natura terenului de fundare și implica stabilirea tipului, a dimensiunilor geometrice a tălpii fundației, a adâncimii de fundare (la care se găsește terenul bun), și a caracteristicilor de rezistenta și deformabilitate a materialelor folosite.

Clasificarea fundațiilor

• După adâncimea de fundare sunt:

- fundații de suprafață (de mică adâncime) sau fundații directe;

- fundații de adâncime sau fundații indirecte (fundații pe piloți, chesoane, puțuri, coloane etc.).

- După modul de execuție față de nivelul apelor subterane sunt:

- fundații executate deasupra nivelului apei freatice

- fundații executate sub apă.

- După materialele folosite sunt:

- fundații din lemn;

- fundații din piatră naturală, cărămidă, beton simplu sau ciclopian;

- fundații din beton armat.

- După forma lor în plan se deosebesc:

- fundații izolate;

- fundații continue sub ziduri sau stâlpi;

- fundații din rețele de grinzi;

- fundații pe radier general

- fundații pe chesoane

- După tehnologia de execuție, pot fi:

- fundații monolit executate la fata locului pe șantier, în groapa de fundație;

- fundații prefabricate executate în ateliere specializate, transportate și montate pe șantier.