Poluarea Apei din Activitatea de Extragere a Minereurilor

1. Industria extractivă şi minereurile

Industria extractivă include extragerea mineralelor existente în natură sub formă solidă (cărbune şi minereuri), lichidă (ţiţei) sau gazoasă (gaze naturale). Extracţia se poate face prin mineritul în subteran sau la suprafaţă, ori prin exploatarea puţurilor.

Prin acţiunea vulcanilor, în care magma ajunge la suprafaţa scoarţei terestre prin crăpăturile acesteia,sunt aduse şi minerale sau metale sub formă de filoane de forme şi mărimi diferite,cum ar fi minele din jud. Maramureş, precum şi din Munţii Metaliferi. Şi prin acţiunea de erodare şi transport a apei, pe anumite văi s-au găsit zăcăminte de aur.

Zăcămintele (după configuraţia şi amplasarea lor în spaţiu) pot apărea sub formă de:

• filon (zăcământ) (sau vână în limbajul minerilor) de exemplu filon de aur.

• cuib (zăcământ) de exemplu zăcămintele de molibden.

• strat (zăcământ) toate minereurile din rocile sedimentare ca de exemplu cărbunii de pământ.

Mineritul are două faze mai importante:

• Cercetarea unui zăcământ din regiune cu ajutorul unor metode geologice şi geofizice (radiometrie, electrometrie, magnetism). Metodele geologice cele mai întrebuinţate sunt : şanţurile de suprafaţă, forajele geologice, galerii sau puţuri de cercetare. Cu ajutorul acestor metode putem determina anumite informaţii, cum ar fi: aşezarea, bogăţia zăcământului, adâncimea şi întinderea. Cu ajutorul acestor informaţii putem alege metoda de exploatare.

• Extragerea sau exploatarea minereului se poate face prin exploatare la suprafaţă (prin cariere) sau exploatare subterană (in mine).

Exploatarea minieră cuprinde lucrările de deschidere,de pregătire şi de exploatare propriu-zisă. Lucrările miniere după orientarea lor în spaţiu sunt:

• orizontale: galeria, abatajul,

• înclinate: planul înclinat, rostogolul

• verticale: puţul, suitorul

Principalele minereuri de fier sunt:hematitul, magnetitul (magnetul natural), sideritul, taconitul şi pirita.

În industrie, cele mai importante metale neferoase sunt aluminiul, cuprul, zincul, plumbul, staniul şi nichelul. Metalele preţioase (aur, platină şi argint) au, pe lângă rolul lor decorative şi comercial, multe utilizări industriale importante.

Principalul minereu din care se extrage aluminiul este bauxita, care este bogată în alumina hidratată - oxid de aluminiu combinat cu apa. Principalele minereuri ale cuprului sunt: calcozina (sulfura de cupru), calcopirita sau criscolul (ferosulfura de cupru), cupritul (oxidul cupros), malachitul şi azuritul (ambele forme ale carbonatului basic de cupru) . Principalul minereu de zinc folosit astăzi este sfaleritul sau blenda (sulfura de zinc). Principala sursă de plumb este sulfura de plumb. Staniul face parte din metalele neferoase mai scumpe, deoarece minereul său principal( oxidul de staniu) se găseşte în concentraţii foarte mici. Principalul minereu al nichelului este sulfura sa, care de obicei se găseşte amestecată cu alte minereuri. După separare, minereul de nichel se arde în prezenţa oxigenului pentru producerea oxidului de nichel.

Industria cocso-chimică este o ramură importantă pentru dezvoltarea siderurgiei şi, implicit, a industriei construcţiilor de maşini. Cărbunii se extrag în ţara noastră în special din bazinul Petroşani, ei împărţindu-se în 2 categorii: cărbuni superiori şi cărbuni inferiori.

2. Caracteristici generale ale apelor şi poluarea lor

Apa este un lichid inodor, insipid şi incolor, de cele mai multe ori, sau uşor albăstrui sau chiar verzui în straturi groase. Apa este o substanţă absolut indispensabilă vieţii, indiferent de forma acesteia, fiind unul dintre cei mai universali solvenţi. Apa este un compus chimic al hidrogenului şi al oxigenului, având formula chimică brută H2O .Apa este una din substanţele cele mai răspândite pe planeta Pământ, formând unul din învelişurile acesteia, hidrosfera.

Din punct de vedere biologic, apa are numeroase proprietăţi indispensabile proliferării vieţii, care o deosebesc de celelalte substanţe. Apa îşi îndeplineşte acest rol, permiţând compuşilor organici să reacţioneze în moduri care să permită în cele din urmă replicarea. Este un bun solvent şi are o tensiune superficială ridicată, permiţând astfel mişcarea compuşilor organici şi a organismelor vii. Apa proaspătă are densitatea maximă la 4°C, această densitate scăzând pe măsură ce apa se răceşte, se încălzeşte sau îngheaţă. Fiind o moleculă polară stabilă dominantă în atmosferă, joacă un rol important în absorbţia radiaţiei infraroşii, crucială în cadrul efectului de seră, fără de care temperatura medie la suprafaţa Terrei ar fi de -18° Celsius. Apa are de asemenea o căldură specifică neobişnuit de mare, care joacă mai multe roluri în reglarea climatului global şi regional, permiţând existenţa vieţii. Deoarece absoarbe foarte mult infraroşiile, are o foarte uşoară nuanţă albastră, datorită eliminării unei mici cantităţi de lumină roşie care o traversează. Culoarea albastră poate fi observată numai când apa este în cantitate mare, de exemplu în lacuri, mări sau oceane (fig. 1).