Pompa cu Roți Dințate cu Angrenare Exterioară

Specia umană este într-o continuă evoluţie, dar cel puţin din punct de vedere al mâncării am păstrat in genele noastre reminescenţele alimentaţiei primelor antropoide, bazată pe vegetaţie şi mici animale. În vremurile in care primele maimuţe trăiau în Africa şi apoi în Asia, "meniul" lor era compus în principal din frunze, muguri, flori, rădăcini, polen, plante diverse, legume si fructe sălbatice.

Atunci exista o mai mare variaţie în acest domeniu decât astăzi, dar treptat, prin experienţă, primii oameni au învăţat să evite acele plante, legume si fructe sălbatice care aveau gust neplăcut sau erau toxice. Paradoxal sau nu, pe măsură ce am evoluat, rolul vegetalelor în alimentaţie a scăzut tot mai mult, gama s-a restrâns, iar carnea si alte produse au devenit esenţiale.

Alimentaţia este o cerinţă absolută pentru sănătatea omului. Industria alimentară asigură prelucrarea producţiei agricole şi deci hrana pentru populatie. Această ramură industrială are importanţă deosebită în diversificarea produselor alimentare.

Transformarea materiilor prime în produse alimentare finite sau semifabricate se realizează printr-o succesiune de operaţii de natură fizică, chimică, biochimică, microbiologică sau combinate, prin care se obţin produse alimentare.

Oricât de complex ar fi un proces tehnologic acesta este alcătuit dintr-o succesiune de operaţii simple din care numai o mică parte sunt de natură chimică şi biochimică, majoritatea sunt de natură fizică sau mecanică.

Operaţiile tehnologice se realizează cu ajutorul unor aparate, maşini de lucru şi utilaje. Maşinile, aparatele şi utilajele pentru un proces tehnologic se caracterizează prin caracteristici tehnice constructive, principiu de funcţionare şi caracteristici tehnologice de capacitate şi calitate.

Operaţiile, aparatele şi utilajele care se utilizează în diversele ramuri ale industriei alimentare pentru prelucrarea produselor agricole, sunt permanent înnoite şi modernizate prin folosirea şi adaptarea celor mai noi cuceriri ale ştiinţei.

În acest proiect este prezentată o schemă tehnologică de transport a produselor în stare lichidă, în acest caz, a sucurilor de fructe, în cadrul unui sistem de dozare şi ambalare a acestora, folosind pompe cu roţi dinţate, cu angrenare exterioară, randamentul mecanic fiind de 0,83% şi un debit de 230 l/h. Aceste pompe sunt implicate în acest caz şi în transportul apei care circulă în acest sistem.

Apariţia şi dezvoltarea construcţiilor de pompe a fost strâns legată de necesitatea transportării lichidelor, îndeosebi a apei. Obiectul irigării pământului egiptean prin pomparea apelor din fluviul Nil nu se deosebeşte mult de cerinţele pompării apei în marile oraşe contemporane, chiar dacă metodele de realizare sau schimbat.

entru refularea apei, necesară irigării ogoarelor, oamenii foloseau maşina de scos apă, pusă în mişcare prin forţa musculară sau prin energia de cădere a apelor.

Inventarea în secolul al XVIII-lea a maşinii cu abur a determinat apariţia, la scurt timp după aceasta, a pompei cu piston. În anul 1897, omul de ştiinţă rus V. G. Suhov elaborează prima lucrare asupra teoriei pompelor cu piston.

Dezvoltarea instalaţiilor de forţă, creşterea puterilor de acţionare, apariţia motoarelor electrice, trecerea de la acţionarea pompelor prin mişcare de translaţie alternativă la acţionarea prin mişcare de rotaţie au dus la mărirea puterii pompelor cu rotor, care s-au răspândit în ritm rapid.

Pompele sunt maşini destinate transformării energiei mecanice disponibile la arborele unui motor în energie hidraulică transmisă la un lichid la ieşirea acestuia din pompă. Pompele se folosesc la deplasarea unui fluid dintr-un loc în altul, în timp ce fluidul primeşte energia prin mişcarea unui corp solid (rotor, piston) în masa fluidului.

Cu construcţia de pompe se ocupă un număr mare de uzine. Producţia mondială anuală de pompe se cifrează la sute de mii de pompe cu debite de la câţiva litri pe minut până la zeci de metrii cubi pe secundă şi cu antrenare prin motoare electrice cu puteri până la 5000 kW. Dimensiunile de gabarit şi greutatea pompelor-dependente de destinaţie şi de tipul lor constructiv-oscilează aproximativ între 200 mm şi 2-3 kg până la 8-10 m şi, respectiv, 10 t.

În prezent pompele au o largă utilizare în toate ramurile tehnicii.

În hidrotehnică, apa este pompată dintr-un rezervor inferior într-unul superior, dintr-un râu într-un lac de acumulare sau din pânza apelor subterane în rezervoare de alimentare cu apă potabilă. În lucrările de construcţii, pompele se folosesc la evacuarea apelor din gropile de fundaţie şi din incinta construcţiei hidrotehnice, pe şantier. Pentru hidroamelioraţii, pompele se utilizează la desecarea mlaştinilor, a terenurilor îndiguite sau la pomparea debitelor de apă necesare irigaţiilor. La executarea diverselor lucrări hidrotehnice sunt necesare pompe de presiune înaltă pentru dislocarea terenurilor şi transportul nămolului.

Un rol important îl au staţiile de pompare pentru asigurarea cu apă industrială şi potabilă a centrelor industriale, a oraşelor şi satelor. În orice uzină, fabrică, atelier din oricare ramură industrială: metalurgică, chimică, agricultură, minieră, alimentară, construcţii etc., se utilizează nu una, ci mai multe pompe, şi, de cele mai multe ori, nu un singur tip funcţional, ci mai multe. Aici, pompele pompele se folosesc pentru dispozitivele hidraulice de acţionare sau la pomparea