Reductor Cilindric cu Dinți Drepți cu o Treaptă

1.Temă proiect

Să se proiecteze un reductor cu o treaptă de transmisie prin care se acţionează o pompă centrifugală timp de 8 ore în mers continuu şi fără vibraţii. Transmisia dintre motorul electric asincron şi reductor se face prin curele trapezoidale.

Date de proiectare:

Raportul de transmisie al reductorului : i=3.

Puterea motorului electric : P=4kw.

Turaţia arborelui de intrare în reductor : ni=800 rotaţii/minut.

2.Memoriu tehnic

2.1. Consideraţii teoretice

Reductoarele cu angrenaje cilindrice sunt cele mai răspândite datorită gamei largi de puteri şi rapoarte de transmitere ce se pot realiza cu ajutorul lor cât şi a posibilităţii tipizării şi execuţiei în uzine specializate. Reductoarele cu angrenaje cilindrice pot fi construite cu toţi dinţate cilindrice cu dinţi drepţi, înclinaţi sau în V, cu dantura exterioară şi foarte rar cu dantură interioară. Felul danturii depinde de viteza periferică a roţii şi de destinaţia transmisiei.

Roţile dinţate cilindrice cu dinţi drepţi se recomandă: la viteze periferice reduse, când nu apar şocuri şi zgomot; în cazul în care nu se admit forţe axiale în arbori şi lagăre; la cutii de viteze cu roţi deplasabile.

Numărul de trepte al reductoarelor depinde de raportul de transmitere „i”. La reductoare cu o treaptă i=1,3….6,3 (maximum 8). Reductoarele cu o treaptă sunt folosite pentru puteri până la 515 kw, când ungerea se face prin barbotare şi până la 950 kW când ungerea este forţată. Randamentul este 0,98…0,99 în cazul variantei cu dinţi drepţi sau înclinaţi.

2.2. Elementele componente ale reductoarelor cu o singurã treapta de reducere

2.2.1. Elementele principale:

Componentele principale ale reductoarelor cu o singură treaptă de reducere sunt următoarele : carcasa reductorului, cei doi arbori (arborele de intrare şi ieşire), roţile dinţate, lagărele, elementele de etanşare, dispozitivele de ungere, capacele, indicatorul de nivel al uleiului, aerisitorul , elementele pentru ridicarea reductorului, dopul de golire, organele de asamblare.

2.2.1.1. Carcasa reductorului se compune în general din două părţi, corp şi capac, asamblate între ele prin ştifturi de centrare şi prin şuruburi de fixare. Ştifturile de centrare sunt necesare pentru asigurarea unei poziţii precise a capacului în raport cu corpul reductorului. De cele mai multe ori carcasa este realizată prin turnare având prevăzută nervuri de rigidizare şi răcire. În cazul unor unicate sau serii mici de fabricaţii carcasa se poate realiza şi prin sudură. La construcţiile sudate cresc cheltuielile legate de manoperă, dar se reduc cheltuielile legate de pregătirea fabricaţiei (nu trebuie model pentru turnare), comparativ cu varianta de carcasă turnată. Pentru fixarea reductorului pe fundaţie sau pe utilajul unde urmează să funcţioneze, în corp sunt prevăzute găuri în care intră şuruburile de prindere.

2.2.1.2. Arborii sunt realizaţi de obicei cu secţiune variabilă (în trepte), având capetele cu diametrul şi lungimea standardizată, prevăzute cu pene pentru transmiterea momentelor de torsiune. Arborele pe care se introduce mişcarea în reductor se poate executa împreună cu pinionul cilindric, cu pinionul conic sau cu melcat din motive de reducere a gabaritului şi creşterii rezistenţei pinionului.

2.2.1.3. Roţile dinţate cilindrice, conice şi roata melcată sunt montate pe arbore pe baza unor recomandări, prin intermediul unor pene paralele şi fixate axial cu ajutorul umerilor executaţi pe arbori, cu bucşe distanţiere. În cazul când se execută din materiale deficitare se recomandă executarea roţii din două materiale.

2.2.1.4. Lagărele în general sunt cu rostogolire, folosind rulmenţi cu bile sau role. Uneori, la turaţii mici, reductoarele se pot executa şi cu lagăre de alunecare. Ungerea rulmenţilor se poate realiza cu ajutorul uleiului din reductor sau cu vaselină destinată în acest scop. Reglarea jocului din rulment se face prin intermediul capacelor sau piuliţelor speciale pentru rulmenţi, ţinând seama de sistemul de montare în O sau în X.