Aspecte Privind Sistemul Suedez de Învățământ Preuniversitar

Introducere

Învăţământul are o contribuţie majoră în formarea unei persoane. Din ce în ce mai mult, oamenii îşi dau seama că mai mulţi ani de şcoală înseamnă mai multe şanse de angajare, un salariu mai mare, un mediu de muncă mai atractiv. Mulţi părinţi urmăresc calitatea acestui serviciu chiar la nivel internaţional, de aici şi obiceiul întâlnit tot mai des printre părinţi de a-şi trimite copiii la studii în străinătate. Printre ţările alese de aceştia se enumeră şi Suedia care se mândreşte cu un sistem educaţional foarte dezvoltat. În următorul studiu de caz voi urmări aspectele esenţiale legate de studiile preuniversitare din acest stat. Pentru realizarea acestui proiect m-am folosit de internet ca fiind principala sursă bibliografică.

1. Prezentare generală a Suediei

Suedia sau Regatul Suediei (Konungariket Sverige) este un stat în Europa de Nord, situat în partea estică a peninsulei Scandinave, la ţărmurile Mării Baltice (Golful Botnic) şi are o suprafaţă de 449.964 km². Suedia este o ţară dezvoltată, cu o economie de piaţă stabilă, membră a Uniunii Europene. Forma de guvernământ este monarhia constituţională, condusă de regele Carl XVI Gustaf. Din punct de vedere administrativ, Suedia este împărţită în 21 regiuni şi 289 municipalităţi. Parlamentul (Riksdag) este organizat în sistem unicameral. Limba oficială este suedeza, însă limba engleză este foarte larg utilizată. Moneda naţională este coroana suedeză. Ziua naţionala este 6 iunie. Capitala ţării este Stockholm. Excedentul natural al populaţiei este în general mic în Suedia. Procentul de creştere a populaţiei este deci redus chiar dacă luăm în consideraţie cei aproximativ 10.000 de imgranţi anual, veniţi în Suedia după cel de-al doilea război mondial. Densitatea medie a locuitorilor pe teritoriul Suediei este de aproximativ 19 loc./km2. ¹

Configuraţia reliefului suedez şi poziţia geografică peninsulară permit o bogată şi variată reţea de căi de comunicaţie. Suedezii au exploatat din plin acest dar natural, dezvoltând (pe lângă căile de apă interne şi externe, tradiţionale) o reţea rutieră, feroviară şi aeriană ultramodernă şi de mare randament.

Locul principal în transporturi îl deţin astăzi căile ferate care compun o reţea lungă de aproape 14.000 km, mai bine de jumătate fiind electrificate. 16 % din populaţie locuieşte la ferme sau în sate.

Dezvoltarea economică şi socială a ţării a avut ca urmare diminuarea diferenţelor dintre locuitorii din

sate şi cei din oraşe. Populaţia din mediul rural menţine un standard de viaţă similar locuitorilor din oraşe datorită faptului că guvernul garantează preţuri ridicate pentru produsele agricole şi mulţi locuitori lucrează în industria şi serviciile din oraşele apropiate.²

2. Structura învăţământului preuniversitar

În Suedia, statul asigură educaţia copiilor şi tinerilor sub forma învăţământului preşcolar, învăţământului obligatoriu şi a învăţământului liceal, dar şi a anumitor forme de învăţământ echivalent, adică învăţământ special pentru elevii cu handicap auditiv/vizual sau de vorbire, şcoli pentru cei cu handicap mintal şi şcoli Sami. De asemenea, există tipuri speciale de învăţământ pentru cei care din motive de boală nu pot participa la programul şcolar în cadrul sistemului naţional de învăţământ. Statul oferă, de asemenea, activităţi educaţionale sub forma activităţilor preşcolare şi asistenţă socială pentru elevi.

Toţi copiii şi tinerii beneficiază, indiferent de sex, rezidenţă geografică şi situaţie financiară sau socială, de acces egal la educaţie în cadrul sistemului naţional. Învăţământul trebuie să fie identic în cadrul fiecărui tip de şcoală, pe cuprinsul întregii ţări. În afară de tipurile de şcoli oferite de stat, mai pot exista şcoli înfiinţate de persoane fizice sau juridice (şcoli independente). Municipalităţile sunt responsabile în totalitate pentru învăţământul preşcolar şi învăţământul obligatoriu, dar poartă întreaga responsabilitate şi faţă de învăţământul liceal. Există şcoli pentru copii şi tinerii handicapaţi mintal care nu pot participa la învăţământul obligatoriu sau la liceu, din cauza handicapului mintal.

2.1. Resurse umane

Managementul educaţiei în şcoli revine diriginţilor. Diriginţii vor fi informaţi permanent asupra activităţi zilnice desfăşurate în şcoală. Este obligatoriu ca dirigintele să acţioneze în sensul dezvoltării educaţiei. Numai persoanele cu pregătire şi experienţă îndelungată şi care au acumulat cunoştinţe despre educaţie pot fi numite diriginţi. Municipalităţile şi consiliile judeţene sunt obligate să folosească profesori, educatoare şi animatori pentru timpul liber care au pregătirea corespunzătoare disciplinei