Evoluția gândirii în domeniul de activități fizice și sportive

I. Abstract :

Cunostintele referitoare la un domeniu al realitatii se încheaga într-o stiinta, numai atunci când sunt reunite într-o teorie pe baza unor legi si principii,iar aceastea pot fi reprezentate ca un intreg pt totalitatea disciplinelor stiintfice.Pe parcurs modul de practicare al sportului s-a schimbat drastic, el evoluând de la un aspect pur empiric (când se practicau acte motrice necesare existentei umane) pâna la aspectul actual de practicare, pe baze stiintifice. Definirea domeniului de practicare a exercitiilor fizice a ridicat numeroase semne de întrebare .Astfel în anii ’60 s-a conturat si s-a constituit stiinta educatiei fizice si sportului incluzând cele doua tipuri de activitati motrice.

Knowledge of a field of reality is curdling into a science, but when they are brought together into a theory on the basis of laws and principles, and these may be represented as a whole the totality of scientific subjects. Along the way of the practice of the sport has changed drastically, he's evolving from a purely empirical aspect (when practiced driving acts necessary for human existence) until the appearance of the current practice, scientific basis. Defining the scope of the exercise raised many question marks. So in the ' 60 was outlined and the science of physical education and sport including the two types of motor activities.

Cuvintele cheie: evolutie, disciplina, practicare, stiinta

II. Introducere:

În ultimii ani au aparut tot mi multe denumiri ale stiintei care studiaza motricitatea umana, iar termenul de stiinta a educatiei fizice si sportului a început sa fie din ce în ce mai putin utilizat. Astfel M. Epuran a utilizat termenul de ”stiinta activitatilor corporale”, ea studiind omul în miscare si reuneste tot sistemul de cunostinte medicale, fiziologice, sociologice, psihologice, biomecanice, ergonomice care stau la baza formarii general-stiintifice a oricarui specialist.

În Franta, Parlebas vorbeste despre “stiinta activitatii motorii” iar în Canada, Landry foloseste termenii de ”stiinta activitatii fizice”. La ora actuala acestor termeni se mai adauga termenul “sport” si astfel avem “ stiinta activitatilor fizice si sportive”, denumire tot mai des utilizata în Franta si chiar în Europa. În Germania se utilizeaza denumirea de “stiinta sportului” iar în Belgia, Olanda, Cehia se foloseste tot mai des termenul de ”kinantropologie “.

Acest concept a dat nastere "teoriei activitatilor motrice",care cuprinde un ansamblu de idei, asertiuni adevarate, organizate într-un sistem logic coerent, ce descrie si explica o realitate dinamica-motrica umana.

III. Scopul:

Teoria Educatiei Fizice si Sportului

Teoria educatiei fizice si sportului trebuie sa-si gaseasca autonomia în cadrul stiintelor motricitatii si sa interpreteze cu rigurozitate anumite zone din motricitate (educatia fizica si sportul ) scotând în evidenta atât notele comune ale acestora cât si cele diferentiale. Termenul de teorie provine din grecescul “theoria” si reprezinta o categorie filosofica, care desemneaza reflectarea conceptuala cu ajutorul abstractiilor a realitatii obiective. Din punct de vedere psihologic teoria este constructie conceptuala, care uzeaza de: deductii, ipoteze, sinteza si generalizare, în vederea formularii unor principii explicative, a dezvoltarii unei doctrine.

Teoria este în strânsa corelatie cu practica, îsi are originile în aceasta si la nivel stiintific reprezinta un mod optim de dezvoltare a acesteia.