Imaginea de sine și tulburări ale comportamentului alimentar - anorexia și bulimia

Introducere

Psihologia se află peste tot în jurul nostru. Oamenii își modelează cea mai mare parte a experienței în timpul vieții, indiferent că acest lucru se întâmplă în cadrul mediului familial, în cadrul mediului școlar sau profesional. Psihologia ne ajută să înțelegem ființa umană: ce anume ne face să funcționăm și de ce acționăm într-un anume fel. Într-un anumit fel, cu toții suntem psihologi. Cu toții facem psihologie: când conversăm cu o altă persoană, când decidem dacă un anumit stil de îmbrăcăminte ni se potrivește sau când luăm o decizie despre care știm că îi va afecta pe cei din jurul nostru.

Într-o cultură în care "a fi slab" este echivalent cu a fi atractiv, a fi fericit, a avea succes, aproape fiecare a fost confruntat cu efectul pe care îl poate avea greutatea şi forma corpului asupra imginii de sine. Tulburările alimentare nu înseamna doar dieta şi vanitate, ci sunt tulburări psihologice complexe în care paternul de comportamente alimentare pe care individul le dezvolta și le menține interacţionează cu alte aspecte ale vieţii sale.

Tulburările alimentare includ o serie de condiţii care implica obsesia pentru mâncare şi greutate, sănătatea fizică şi mentală periclitate, relaţiile sociale şi activităţile zilnice fiind, astfel puternic afectate.

Capitolul I

Imaginea de sine

1.1. Persoana mea

Orice individ se percepe pe sine ca fiind o persoana unică și distinctă, în sine şi pentru sine, dar în egală măsură şi pentru ceilalţi în cadrul relaţiilor interumane.

Acest fapt este dat de urmatoarele aspecte:

- eu mă percep pe mine, în mod obiectiv ca trup;

- eu mă reflect pe mine, în planul conştinţei mele ca subiect;

- eu mă situez într-un anumit raport cu ceilalţi indivizi, similari mie, descoperind că sunt diferit de ei;

- ca prezenţă, eu sunt o anumită persoană, unică şi inconfundabilă cu ceilalţi în cadrul relaţiei "Eu-Tu" sau "Eu-Noi";

- ca plăcere, durere sau pericol, eu mă resimt emoţional, dar, concomitent, eu îl simt în plan emoţional şi pe celălalt, dupa cum şi el mă simte pe mine.

Rezultă din cele de mai sus faptul că persoana mea îmi apare atât mie, cât şi celorlalţi, ca ceva deosebit de complex la care se disting mai multe componente structurale:

- trupul, vizibil în exterior, pe care-l percep şi-l reprezint;

- subiectul care sunt, sau fiinţa mea interioară aşa cum apare ea în câmpul conştinţei mele;

- fiinţa mea ca prezenţă pentru ceilalți;

- trăirile emoţionale, în raport cu situaţiile vieţii;

- conţinutul ideativ referitor la mine, în felul în care eu gândesc propria mea persoană;

- durata existenţei mele, percepută ca scurgere a timpului la care raportez prezenţa mea în lume;

- nevoile sau trebuinţele proprii pulsiunilor mele care se cer a fi satisfăcute;

- conduitele, acţiunile și creațiile mele ca model specific de a fi, proprii persoanei mele.

1.2. Definirea imaginei de sine

Imaginea de sine este definită de modul în care ne percepem propriile noastre caracteristici fizice, emoționale, cognitive, sociale și spirituale care contureaza și întăresc dimensiunile eului nostru. În funcție de percepția noastră la un moment dat al dezvoltării noastre, de ceea ce ne-am dori să fim sau ceea ce am putea deveni, putem distinge mai multe ipostaze ale eului nostru: eul actual, eul ideal și eul viitor.

Imaginea de sine ne influențează comportamentele, de aceea este important să ne percepem cât mai corect, să dezvoltăm convingeri realiste despre noi înșine. Abilitatea noastră de a ne evalua corect şi realist, de a fi capabili să ne acceptăm aşa cum suntem, de a ne cunoaşte realist potenţialul şi limitele personale defineşte imaginea de sine.

Acceptarea de către o persoană a propriei puteri şi a zonelor în care se mai pot aduce îmbunătăţiri este bazată pe credinţele şi presupunerile legate de aptitudini, limitări, înfăţişare, resurse emoţionale, locul fiecăruia în lume, percepţia potenţialului şi sentimentul importanţei fiecăruia.