Eul și imaginea de sine - studiu aplicativ aprofundat

INTRODUCERE

Omul trăieşte într-u mister şi relevare afirma filosoful român Lucian Blaga.Cu cât încercăm să descoperim lucruri inedite despre noi şi relaţiile noastre cu mediul şi ,cu noi înşine, cu atât apar mai multe semne de întrebare iar o viaţă de om nu poate ajunge pentru a le putea elucida. De aceea, ar trebui ca în această “viaţă de om”, perioadă de nepreţuit, să încercăm să analizăm întregul şi nu aspecte disparate, să înţelegem întregul mecanism al Fiinţării noastre fără a ne abata în alte direcţii banale, deoarece ADEVĂRUL POATE FI AFLAT DOAR ÎN ÎNTREG ŞI ÎNTREGUL ESTE ADEVĂR.

Viaţa reprezintă rezolvări de probleme care presupun evaluări succesive, ale cerinţelor realităţii în condiţii de joc cu informaţii incopletă, comparaţii între “ce este necesar să fac” şi “ ce pot să fac”. “Ce pot să fac” este cumularea şi potenţa Imaginii Despre Sine, orice demers acţional implicându-l atât în orientarea acţiunii şi proiectarea scopurilor, cât şi în luarea deciziei şi obiectivarea ei.

Concepţia procesual-organică de cercetare şi Explicaţia procesual-organică dată existenţei sociale răspund nevoii unei teorii coerente a întregii înfiinţări (abiotice, biotice şi sociale), a întregului (holos), cât şi a fiinţei umane, ca bio-organizare şi socio-organizare, se argumentează că omul este consecinţă şi expresie a unor procesări bio-energetice şi bio-informaţionale, dar şi a unor procesări socializante .

Eul şi expresia sa operaţională, imaginea despre sine oferă elemente de modelare a combatantului eficient în războiul modern, a cărui notă definitorie este atitudinea de învingător. Acesta fiind instruit şi educat ca un învingător, având

caracteristicile subliniate de A.H. Maslow1 pentru subiecţii motivaţi de nevoia de afirmare a sinelui, percepere eficientă a lumii, acceptarea sinelui, a altor persoane şi situaţii fără a fi afectat, spontaneitate şi naturaleţe, centrarea pe probleme, discriminarea eficientă între mijloace şi scop.

Problematica a primit numeroase interpretări în cercetarea teoretică încât cel care doreşte să intervină deliberat pentru stimularea şi orientarea evoluţiilor sinelui său este derutat.

Problematica este însă deosebit de importantă pentru social şi îndeosebi, pentru organizaţia militară. Omul cu mentalitatea de luptător este cel care poate răzbate, care poate să facă faţă provocărilor.

În teză mi-am propus următoarele obiective:

• astfel, Capitolul I. al acestei lucrări, prezintă şase explicaţii ale personalităţii (şi ai imaginii despre sine), enumerate în funcţie de elementele de noutate introduse de fiecare dintre ele, precum şi disfuncţionalităţile şi neconcordanţele sesizate în structura acestora;

• Capitolul II. aduce în prim plan abordarea procesual-organică a Imaginea Despre Sine (ca interpretor operator al acţiunii), evaluarea Imaginii Despre Sine al comandatului de subunitate din perspectiva rolului şi statusului deţinut, precum şi caracteristici ale acesteia;

• în Capitolul III sunt prezentate câteva aspecte şi caracteristici ale Imaginii despre sine a comandantului de subunitate;

• aserţiunile cuprinse în Capitolul IV. scot în evidenţă rolul Imaginii Despre Sine în ceea ce s-a numit “psihologia controlului”, evidenţiându-se şi aici poziţia Imaginii Despre Sine în controlul comportamentului, valoarea terapeutică al acesteia care poate bloca sau orienta posibilităţile funcţionale relevante pentru fiinţarea omului.

Modelul propus în această lucrare îl consider a avea suficiente valenţe explicative şi inetrogative privind omul şi comportamentul uman, atât cel habitual, cât şi cel de “criză” specific războiului şi luptei armate.

CAPITOLUL I

ASPECTE TEORETICE PRIVIND EUL ŞI IMAGINEA DESPRE SINE

1.1. Explicarea naturii umane şi paradigmele ştiinţei

În prezent, se constată că cele mai multe dintre ştiinţele umaniste se interoghează asupra fenomenelor lor teoretice şi metodologice. Se observă tendinţa de identificare a unor noi paradigme, noi modele referenţiale şi explicative, care să valorifice progresul general al ştiinţei dar şi rezultatele unor cercetări fundamentale într-un domeniu supus unei dinamici superioare, unor transformări rapide iar finalităţile sale sunt centrate pe existenţa umană.

Psihologia, acceptată şi uneori definită ca: „ştiinţă centrală despre om” pare încă a-şi căuta şi identifica locul şi echilibrul. Ca orice ştiinţă, psihologia încearcă să facă „inteligibile” fenomenele care intră în domeniul său de referinţă şi, totodată, să formuleze remedii, eventual să modifice atitudini şi comportamente.

Cu toate că nici una din ştiinţe nu are o finalitate mai apropiată de fiinţa umană, psihologia încă mai constată dispute privind obiectul său de studiu, încă i se mai contestă metodologia proprie; este acuzată de descriptivism explicativ, fără a ajunge la modelări satisfăcătoare ale domeniului său de referinţă.