Impactul Reclamelor Asupra Copiilor

1. Introducere

Motivul principal al oricărei reclame este de a convinge telespectatorul despre calitatea produsului şi să declanşeze în privitor nevoia de a achiziţiona. Astăzi, publicitatea joacă un rol important în societate şi tinde să influenţeze minţile tinere în special. Copiii alcătuiesc şi ei un grup ţinta pentru publicitate. Copiii sunt cei mai ardenţi consumatori de publicitate deoarece sunt şi mari consumatori de televiziune. O dată cu înaintarea în vârstă scade şi dorinţa de a urmări reclamele la televizor. Părinţii, în schimb, evita publicitatea din cauza efectului de saturaţie.

În ultimii ani copiii au devenit din ce în ce mai interesaţi de reclame, desenele animate şi emisiuni TV, vârsta de la care face cunoştinţă cu acest gen de stimulare cobarand la 6 luni, iar până la 2 ani deja sunt “telespectatorii fideli” ai acestui tip de program. Dependenţa, comportamentul violent/agresiv sunt pericolele greu de cuantificat la această vârstă, însă tot mai mulţi copii prezintă o serie de probleme.

Reclamele sunt considerate, în zilele noastre, “nouă putere” a lumii, având o serie de mijloace prin care se transmit mesajele subliminale – periculoase prin faptul că vizează în mod direct o nevoie bazală a omului şi declanşează reacţii de consum pentru întreaga gamă de desene animate. Copilul va fi interesat nu doar de un anumit serial de desen animat ci va resimţi nevoia de a le privi pe toate. Putem de asemenea, să vorbim de o mare influenţă şi în domeniul reclamelor ce au ca scop principal vânzarea produselor.

La copii, mesajele trebuie să fie transmise într-o manieră diferită. Bunurile sunt special împachetate pentru a atrage atenţia generaţiei tinere. Copiii în ziua de azi sunt mult mai specifici în ceea ce priveşte nevoile şi necesităţile lor. Publicitatea poate avea o influenţă negative asupra minţilor tinere dacă părinţii nu sunt într-adevăr atenţi şi nu le

explică copiilor importanta banilor. În multe cazuri, copiii tind să interpreteze greşit mesajele transmise prin intermediul reclamelor.

Publicitatea influenţează minţile copiilor, prin aceea că creează o nevoia de a deţine acel produs căruia i se face publicitate. Imaginile publicitare din reviste sau de la televizor creează dorinţa de cumpărare impulsivă.

2. Formularea obiectivelor

2.1. Recunoaşterea publicităţii că gen televizual specific

Una dintre problemele principale care apar în cercetcetarile legate de consumul de publicitate al copiilor este cea legată de capacitatea acestora de a identifica publicitatea că gen televizual specific, cu o finalitate diferită de cea a celorlalte emisiuni de tip ficţional (cu care poate semăna ca fir narativ, modalităţi de filmare, eventual personaje) sau de tip informaţional (cu care poate semăna că ţip de discurs, modalităţi de filmare etc.).

Deoarece, în timpul pretestarii chestionarului, s-a constat că această problemă a identificării reclamelor nu este doar una teoretică, ci una cu care ne confruntăm în mod real (în special la această grupa de vârsta) şi, dat fiind faptul că o necunoaştere de către copil a termenilor folosiţi în chestionar (mai ales a termenului de “reclamă”) ar fi dus la invalidarea răspunsurilor la multe dintre întrebările chestionarului, s-a convenit că, în cazul în care copilul nu reuşeşte să identifice una sau două reclame, să i se povestească doua reclame după care din nou şi fie testate capacitatea lui de a identifica alte reclame.

Rugaţi să povestească o reclamă care le vine în minte (pentru a vedea dacă sunt capabili să identifice corect înţelesul termenului de reclamă ca aparţinând genului comunicării publicitare), 51% dintre copiii cu vârste de 6-10 ani au reuşit să identifice corect o reclamă, în timp ce aproape 40% au declarat că nu ştiu să răspundă la această întrebare.

Restul de 10% au confundat reclamă cu promo-urile (auto-reclama), în cazul a 2% fiind vorba despre promo la desene animate, 1% alte promo-uri şi 6,7% reprezentând procentul celor în cazul cărora nu s-a putut stabili dacă au vorbit despre o reclamă sau un promo (şi la ce anume se referă acesta).

Avem deci o proporţie destul de mare a celor care reuşesc să înţeleagă conţinutul termenului de reclamă (cel puţin pentru a indica un element al clasei de teste/secvenţe numite reclame; este vorba deci de o definire de tip enumerativ). Indicarea a încă unui element care să aparţină aceleiaşi clase îi pune însa pe copii în dificultate, doar 25,6% fiind în stare să mai dea încă un exemplu de reclamă.