Cuprins
- I.Manipularea
- I.1. Definirea manipulării
- I.2. Procesele manipulării
- I.3.Manipularea informaţională
- I.4.Manipularea psihologică
- II.Comunicarea nonverbală
- II. 1.Definirea comunicării nonverbale
- II. 2. Reacţia de încremenire
- II. 3. Reacţia de fugă
- II. 4. Reacţia de luptă
- II.5. Limbajul picioarelor
- II.6. Zâmbetul
- II.7. Ochii
- II.8. Limbajul mâinilor
Extras din proiect
DICŢIONAR DE TERMENI
Dicţionarul Larousse defineşte comunicarea ca fiind “acţiunea de a transmite, a aduce la cunoştinţă, a împărtăşi, a fi în raport cu, a fi legat de, a fi în relaţie cu.”
Comunicarea nonverbală reprezintă totalitatea semnalelor corpo-vizuale care oferă informaţii despre persoana colocutorilor şi modul de participare a acestora la actul interpersonal.
Manipularea reprezinta un ansamblu de tehnici care permit modificarea atitudinilor sau comportamentelor unei personae, independent de vointa sa.
Persuasiunea este o formă de influențare, reprezentând modalitatea de argumentare prin intermediul căreia o persoană încerceacă să convingă o altă persoană sau un grup de persoane să creadă sau să facă un anumit lucru.
Feedback = Conexiune inversă, retroacțiune. Termenul aparține domeniului ciberneticii, desemnând o metodă de control al unui sistem prin reinserția rezultatelor performanței sale precedente. Limbajul poate fi interpretat ca un sistem de autoreglaj.
Condiţionare= Stabilirea unui raport de dependență, a constitui cauza unui lucru.
Manipularea
I.1. Definirea manipulării
Prin manipulare se înţelege o acţiune conştient dirijată în scopul influenţării moralului, opiniilor, atitudinilor şi deciziilor unui subiect social, în scopul atingerii unor obiective de care acesta nu este conştient. Cu alte cuvinte, este vorba de o formă „înşelăciune“, de o relaţie socială înstrăinată în care se abuzează de buna credinţă a cuiva, atentându-se la dreptul său de liberă opţiune. Implicaţiile sunt atât de ordin moral, cât şi de ordin politic, juridic, economic, cultural şi psihosocial.
Practica sociala evidentiaza o diversitate de modalitati si procedee de manipulare, a caror diferentiere se realizeaza dupa mai multe criterii:
• In functie de profunzimea efectelor obtinute, manipularea poate fi superficiala, atunci cand vizeaza aspect atitudinale nesemnificative,( un experiment imaginat de către Scott Fraser si Jonathan Freedman: intr-un cartier li se cere proprie-tarilor, apelandu-se la simtul lor civic sa permita instalarea pe peluza din fata casei a unui imens panou cu inscriptia conduceti cu prudentă. Aproape toti refuză. În altă zonă a cartierului proprietarii sunt rugati sa semneze o petitie în favoarea unor reguli stricte de circulatie preventivă. Toti au acceptat. Două saptamani mai tarziu, la semnatari se revine cu cererea instalării panoului, iar acestia acceptă în proportie de 75 %); medie, cand sunt vizate atitudini si comportamente “sectoriale” (reactia fata de o problema sociala, partid sau institutie publica);profunda, atunci cand sunt vizate orientarile fundamentale ale tintei in plan ideologic, religios, cultural, geopolitic, macroeconomic sau etnic.
• In functie de nivelul procesualitatii psihice implicate in inducerea schimbarii atitudinale, manipularea poate fi liminala , cand subiectul poate constientiza actiunea la care este supus, sau subliminala , cand antreneaza procese neconstientizabile (stimularea vizuala sau auditiva subliminala, asocieri de imagini cu o anumita semnificatie).
• In functie de numarul de subiecti vizati prin manipulare, aceasta poate fi , interpersonala, de grup sau de masa. Strategiile si tehnicile folosite de aceste forme sunt differentiate in functie de particularitatile psihosociale si situational-conjuncturale ale tintelor.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Limbajul Nonverbal, Feedback si Conditionare in Manipulare si Persuasiune.doc