Modelele explicativ-interpretative ale conștiinței

CAP.I

MODELELE EXPLICATIV – INTERPRETATIVE

ALE CONŞTIINŢEI

M. Zlate defineşte conştiinţa ca fiind „o formă supremă de organizare psihică prin care se realizeazăintegrarea activ-subiectiva a tuturor fenomenelor vieţii psihice şi care facilitează raportarea/adaptareacontinuă a individului la mediul natural şi social.” (Zlate, 2000, p.247)Din punct de vedere epistemologic, conştiinţa (lat. Con-scientia) ca act cu ştiinţă, care-producerecu ştiinţă presupune reducerea fenomenului la esenţă, a particularului la general, a formei la conţinut, aîntâmplătorului la necesar.Ca funcţii ale conştiinţei se menţionează:

a) Funcţia informaţional-cognitivă (asigură cunoaşterea lumii);

b) Funcţia finalistă (reflectarea conştientă este reflectare cu scop);

c) Funcţia anticipativ-predictivă (implică capacitatea de a stabili mental acţiunileînainte de a le realiza concret);

d) Funcţia reglatoare (prin conştiinţă este organizată mintal activitatea pentruatingerea scopului, este stabilit locul activităţii în raport cu alte activităţi, esteplanificată succesiunea secvenţelor care duc la scop);

e) Funcţia creativ-proiectivă (omul reflectă realitatea şi pentru a o modifica, a oadapta necesităţilor sale).

Modelele explicatv-interpretative ale conştiinţei

Incearcă să descrie, explice şi interpretezeprincipalele componente structurale şi aspectele funcţionării conştiinţei. Aceste modele se grupează îndouă mari categorii, şi anume: modelele tradiţionale şi modelele actuale ale conştiinţei.Modelele explicativ-interpretative tradiţionale ale conştiinţei sunt: modelul topic, modelul dinamicşi modelul constructivist.

Modelul topic

interpretează conştiinţa în termeni de câmp. H. Ey insistă asupra acestui concept,înţeles ca o „totalitate limitată şi organizată autohton”, ca o „scenă a actualităţii trăite”, ca trăire

a experienţei de hic et nunc în cadrul câmpului perceptiv prin mijloacele limbajului şi în condiţiilederulărilor operaţionale. Câmpul de conştiinţă este dirijat, orientat şi polarizat, trăsătura sa distinctă fiindorganizarea. Eul reprezintă o configuraţie stabileula care se articulează câmpul existenţei trăite actual.Particularităţile câmpului de conştiinţă sunt: 1) verticalitatea (trecerea succesivă de la un nivel la altul); 2)facultativitatea, înţeleasă ca „necesitate perpetuă de schimbare a perspectivei, de unde derulareacaleidoscopica a experienţei”; 3) legalitatea, exprimată în organizarea riguroasă coerentă a sistemuluicognitiv în ordinea implicaţiilor necesare, bazate pe o anumită structură operaţională. Wundt considerăconştiinţa drept locul unde se desfăşoară toate procesele psihice, formată dintr-un punct de privire aconştiinţei (Blick-feld) şi un punct de maxima claritate a ei (Blick-punkt).

Modelul dinamic

al conştiinţei este focalizat pe dinamica acesteia. William James vedea conştiinţaca pe un „fapt fundamental” care „curge” fără încetare. Astfel, fiecare „stare” tinde să se integreze uneiconştiinţe personale, deci stările de conştiinţa aparţin unui Eu individual. Aceste stări sunt într-uncontinuu curs de schimbare, conştiinţa fiind un torent de fapte psihice. O stare de conştiinţă nu va revenide fiecare dată în acelaşi mod şi nu va trezi în subiect aceeaşi senzaţie ca prima dată. O altă caracteristicăsubliniată de James este aceea ca orice conştiinţă este sensibil continuă, adică nu prezintă nici o scizură.De asemenea, conştiinţa este selectivă (din noianul de informaţii, conştiinţa nu la va re-produce pe toate,ceea ce ar fi imposibil, ea le va alege pe unele şi le va respinge pe altele, în funcţie de motivele, dorinţeleşi aspiraţiile individului).

Modelul constructivist

al conştiinţei (L. Vagotski) abordează conştiinţa în termeni de mişcare şiconstrucţie permanentă, ca o „construcţie sistematică în care sunt implicate toate procesele psihice”.Însăşi formarea proceselor psihice se integrează în acest proces de constituire globală, sistemică, iar autorul dovedeşte ca fiecare proces psihic poate ocupa o poziţie dominantă, în geneză dominând succesivpercepţia şi emoţia, memoria, voinţa, gândirea şi imaginaţia creatoare.

Modelele explicativ – interpretative actuale ale conştiinţei

sunt modelul psihocibernetic, modelulpsihoumanist, modelul psihocognitvist şi modelul psihoevoluţionist.Din perspectiva primului, conştiinţa este aceea care asigură reglarea specifică psihicului uman.