Motivarea și reglarea comportamentului. Procese și stări. Personalitatea și relațiile interpersonale. Motivarea activității și comportamentului

1.Introducere.

Psihologia este o știință general despre om, un domeniu ce se ocupă de studiul fenomenelor psihice - al proceselor, însușirilor, stărilor, al interrelațiilor dintre acestea și realitatea umană. Psihologia cercetează manifestările comportamentale ale individului uman, precum și factorii ce le declanșează: factori cu caracter intern - motivația și toate componentele ei; dar și factori cu caracter extern, manifestați în influențe ale ambianței, în primul rând al celei sociale, însă și natural. Investigația psihologică se centrează asupra personalității și caracteristicilor ei esențiale, elaborând modele care facilitează cunoașterea acestui construct dar și a realității umane în general, instituind și aplicînd metode în scopul dezlegării enigmelor psihice și implicării în vederea optimizării existenței omului. Cel de-al doilea aspect confruntă știința psihologică cu necesitatea de a recurge la tehnici și metode de cercetare și implicare individuale, diferențiate, care țin cont de organizarea specifică a psihicului individului uman și de cadrul de formare al fiecărui om în parte. Studiul fenomenelor psihice, de care este preocupată psihologia, a parcurs o cale lungă, oferindu-i domeniului diferite valențe și orientări.

În cadrul acestei lucrări de verificare noi ne-am propus obiectivul de a studia și cerceta fenomenele psihice și anume motivarea și reglarea comportamentului, procese si stări psihice, personalitatea și relațiile interpersonale cât și motivarea activității și comportamentului. Studiind atât literatură română cât și universală ne-am aprofundat în cercetarea subiectelor precum ”Organizarea conștiinței - atenției”, care a fost o introducere pentru noi în studierea proceselor psihice, activității psihice, cât și ânsușirilor psihice. Cercetând procesele psihice am cunoscut procese cognitive cât și afective din care fac parte emoțiile, sentimentele, pasiunile, voința care reprezintă o parte componentă a vieții fiecărui individ. Senzațiile , percepția, gândirea, imaginația, memoria sunt procese psihice care alcătuiesc lumea psihică interioară a fiecărui individ și reprezintă acele caracteristici care stabilesc și contribuie la formarea presonalității. Activitățile psihice pe care le-am dezbătut în cadrul acestui subiect reprezintă un mod de funcționare, de realizare, de existență a psihicului uman, un raport al individului cu ambianța naturală și social realizat cu aplicarea de actiuni, operații și mișcări, dirijat de motivație și contribuind la adaptare.

La elaborarea acestei lucrări am consultat diverse surse, precum: lucrări științifice, manuale de psihologie cât și alte surse care au contribuit la înțelegerea și însușirea subiectului studiat. Autori precum Svetlana Rusnac, Mielu Zlate, Ion Găvănescul, Angela Calancea, etc ne-au serivit ca călăuză în cercetarea și însușirea subiectului dat. Autorii străini ne-au ajutat să înțelegem importanța, universalitatea, actualitatea și punerea în practică a principiilor studiate.

Obiectivele pe care ni le-am propus la elaborarea acestei lucrări sunt: cunoașterea și înțelegerea conceptelor și teoriilor fundamentale din cadrul subiectului, analiza și sinteza a informațiilor provenite din literatura de specialitate precum și din contexte profesionale reale,prezentarea originală și în spirit critic a informației, culegerea, analiza și interpretarea datelor.

2.Conștiința

Conștiința este sentimentul înțelegerii existenței personale și a integrării ei în univers. Este forma cea mai evoluată, proprie omului, de reflectare psihică a realității obiective prin intermediul senzațiilor, percepțiilor și gândirii, sub formă de reprezentări, noțiuni, judecăți, raționamente, inclusiv procese afective și voliționale.

Conștiința ca ipostaza a psihicului a fost când afirmată, când negata si nici actualmente nu exista un consens în ce privește definirea termenului. Din punct de vedere filozofic conștiința este cea mai înalta formă de reflectare a realității obiective, produsul funcționarii materiei superior organizate. Din punct de vedere fiziologic este funcția acelor regiuni corticale aflate în stare de functionalitate optimă. Din punct de vedere psihologic conștiința este procesul de reflectare a propriului eu (conștiința eu-lui, a acțiunii) si a lumii înconjuratoare (conștiința locului, ambianței, timpului). Pentru introspecționiști, conștiința este totul, fiind definită ca suma trăirilor si stărilor subiective pure, ca o lume ermetică, întoarsă numai în interior, spre sine însăși. Psihanaliza reliefeaza opoziția dintre inconștient si conștient si subordonarea acestuia din urma celui dintâi, conștiința fiind redusa la un mecanism de cenzură. Freud considera conștiința, un dat al experienței individului. Watson neglijează pur și simplu conștiința.