Relația dintre actorie și aptitudinile creatoare

Prin acest proiect se urmăreşte punerea în evidenţă a relaţiei dintre aptitudinile creatoare şi actorie la adolescenţi.

Creativitatea reprezintă dispoziţia de a crea care există, în stare potenţială, în orice individ şi la toate vârstele. Creativitatea este dependentă de mediul socio-cultural şi necesită condiţii favorabile pentru a se exprima. Teama de deviere şi conformismul sunt piedici în cale creativităţii.

Creativitatea este o nevoie socială care asigură supravieţuirea. Creativitatea este considerată a fi determinată de învăţare, de asimilarea şi apoi de prelucrarea, organizarea şi sistematizarea unui ansamblu de date, fapte, de idei, principii şi legi fiind determinată de o cunoaştere ştiinţifică.

Creativitatea este aptitudinea sau capacitatea de a produce ceva nou şi de valoare sau este un proces prin care se realizează un produs. A crea înseamnă a produce, a fi primul care interpretează rolul şi dă viaţă unui personaj.

Actoria este o modalitate eficientă de exprimare, valorificare şi dezvoltare a creativităţii care presupune interpretarea unor roluri. Cei care le interpretează atribuie personajului sentimentele, dorinţele, gândurile, temerile, se transpune şi îşi transpune prin intermediul personajului ceea ce în alte condiţii nu ar putea face aceste lucruri de teamă să nu fie criticat sau pedepsit.

Atât creativitatea cât şi actoria presupun: productivitate, valoare, voinţă, ingeniozitate, motivaţie, dorinţa de a realiza ceva nou, perseverenţă şi imaginaţie.

Productivitatea reprezintă numărul mare de idei, soluţii, lucrări de specialitate, produse mai mult sau mai puţin materiale. Valoarea produselor activităţii creatoare trebuie să prezinte însemnătate din punct de vedere teoretic sau practic, să fie recunoscută şi respectată în plan social. Ingeniozitatea presupune eleganţa şi deosebita eficacitate a metodelor de realizare.

Motivaţia este un ansamblu de factori dinamici care determină conduita unui individ. Motivaţia este un model subiectiv al cauzalităţii obiective, cauzalitate reprodusă psihic, acumulată în timp, transformată şi transferată prin învăţare şi educaţie în achiziţie internă a persoanei.

Voinţa este o caracteristică acţiunilor complicate social, care necesită un grad mare de mobilizare şi se execută cu dificultate. Voinţa raportează acţiunea la tendinţele sociale şi morale, reţinând-o, prin amânare, şi pregătind-o mintal prin intermediul limbajului intern.

Imaginaţia este aptitudinea de a ne reprezenta obiecte absente şi de a combina imaginile. Imaginaţia,care se situează la jumătatea drumului între conduita intelectuală raţională şi gândirea strict individuală, supusă exclusiv afectivităţii, este legată de structura caracterială. Producţiile imaginare sunt cu atât mai bogate cu cât controlul intelectual este mai slab.

Perioada adolescenţei mai este denumită şi perioada şcolarului mare. În această perioadă se produce o dezvoltare intensă în plan psihic şi se stabilizează structurile de personalitate. Diversitatea dezvoltării psihice generează noi conduite şi noi modalităţi de relaţionare cu cei din jur, forme originale de înţelegere şi adaptare. Traversarea acestei perioade nu se face în mod lent, dimpotrivă, tensionat, adeseori cu existenţa unor conflicte şi trăiri dramatice, cu frământări interne pentru găsirea surselor de satisfacere a elanurilor, a aspiraţiilor şi cu tendinţe de a evita teama faţă de piedicile ce se pot ivi în realizarea proiectelor sale de viitor. Adolescentul este nonconformist şi un luptător activ pentru îndeplinirea dorinţelor sale, un original în adaptarea soluţiilor urmărite, în modul de a privi şi de a se adapta la lumea înconjurătoare.

Principalele caracteristici ale acestei perioade sunt: dezvoltarea conştiinţei şi conştiinţei de sine în care sunt implicate identitatea egoului şi plasarea subiectului în realitate. Demnitatea şi onoarea la care aspiră adolescentul atât de mult, sunt influenţate de experienţele personale şi acumulări în plan socio-cultural şi profesional. Apartenenţa la o anumită familie şi la un anumit grup presupune adaptarea şi depăşirea situaţiilor infantile, frustrante, de nesiguranţă ţi de dependenţă. Identitatea vocaţională se bazează pe stabilitatea trăsăturilor de personalitate la care cerinţa de exprimare aptitudinală şi atitudinală devine condiţie a afirmării.

Datorită conflictelor, aspiraţilor, tensiunilor pe care adolescentul le are actoria poate fi o modalitate ideală de exprimare a acestora. Actoria presupune o creativitate inovatoare care duce la modificări ale principiilor ce stau la baza unui domeniu, la noi modalităţi de exprimare specifice talentelor. Creativitatea inovatoare o găsim la oamenii consideraţi „talentaţi”.