Rolul educației senzoriale în recuperarea copilului cu dizabilități

INTRODUCERE

Cancerul determină o modificare bruscă şi drastică atât în viaţa pacienţilor, cât şi a persoanelor apropiate lor, generând emoţii intense şi adeseori extreme. Cancerul nu reprezintă doar o simplă confruntare cu o situaţie stresantă de viaţă; este o confruntare cu fragilitatea vieţii şi cu realitatea morţii. Dacă de multe ori ni se pare dificil să facem faţă vieţii într-o modalitate sănătoasă şi eficientă, confruntarea cu ameninţarea morţii semnifică provocarea supremă pentru orice fiinţă umană.

În decursul timpului, pe măsură ce cercetările psihologice în domeniul cancerului au cunoscut un progres semnificativ, psiho¬logia a devenit din ce în ce mai implicată în bătălia împotriva aces¬tei boli. Cele două domenii, medicina şi psihologia, tind să evolue¬ze împreună şi să fuzioneze pentru a câştiga teren în faţa canceru¬lui .

Interesul faţă de realizarea unor schimbări la nivelul stilului de viaţă prin eliminarea comportamentelor nesănătoase în vederea scăderii riscului faţă de cancer a crescut, precum şi cercetările realizate în acest scop.

Obiectivul principal al acestei lucrari este reprezentat de evidentierea unor diferente ale bolnavului oncolog in ceea ce priveste cognitiile pozitive despre sine, lume si viitor, autoeficacitate,optimism, stima de sine in functie de tipul de cancer.

Medicina de azi este centrată exclusiv pe boală, iar bolnavul suferă, neglijat fiind din punctul de vedere al individului care are probleme şi priorităţi care îi aparţin numai lui, dincolo de ceea ce constată că se petrece în jur. Sunt prezentate noile tendinţe de abordare a serviciilor medicale, orientate înspre individ şi nu înspre boală, pentru asigurarea unei calităţi satisfăcătoare a vieţii, bazată pe preferinţele şi priorităţile bolnavului individual.

1. FUNDAMENTARE TEORETICA

1.1. CANCEBOGENEZA

Cancerogeneza este un proces multistadial şi de lungă durată, constand in transformarea unei celule normale in celula maligna . Are două etape distincte: iniţierea şi promoţia. Etapa finală,

progresia neoplazică cu evoluţie subclinică şi apoi clinică completează istoria naturală a neoplaziei

1.1.1. INIŢIEREA

In această primă etapă se produce o alterare a genomului celular sub acţiunea unor factori genotoxici — factori cancerigeni. Mutaţia so¬matică indusă de aceşti factori poate fi reproductibilă şi susceptibilă să modifice comportamentul proliferativ al celulelor respective sau poate să fie letală pentru celula somatică. Acţiunea factorilor cancerigeni este de lungă durată şi în final poate să apară celula „iniţiată" malign. Mecanis¬mele genotoxice care produc modificările genomului celular sunt:

1. Acţiunea virusurilor. Virusurile intervin în geneza cancerului prin mecanisme specifice diferitelor tipuri de virusuri. Acţiunea oncadenovirusurilor — virusurile cu ADN, se desfăşoară în trei etape: integrarea ADN-ului viral în genomul celulei gazdă, modificarea comportamen¬

tului antigenic ale celulei şi a comportamentului proliferativ ca în ul¬tima etapă celula să posede toate caracterele unei celule maligne. Viru¬surile ARN se integrează în genomul celulelor prin intermediul inverstranscriptazei. Un alt mecanism posibil este geneza oncogenelor din protooncogene prin mutaţii punctiforme, deleţii sau substituţii genice.

2. Radiaţiile ionizante şi ultraviolete produc leziuni ale ADN-ului care pot iniţia procesul de cancerogeneză. Sub acţiunea radiaţiilor ioni¬zante şi ultraviolete se produc rupturi cromozomiale, translocaţii cromozomiale, mutaţii punctiforme favorizând transformarea malignă a

celulelor.

3. Acţiunea substanţelor chimice cancerigene produce asupra cromozomilor leziuni similare virusurilor şi radiaţiilor ionozante şi ultra¬violete. Pentru a deveni cancerigene substanţele chimice suferă o acti¬vare prealabilă, ce are loc în cursul metabolizării. Reactanţii electrofilici rezultati se leagă covalent de ADN-ul celular producând leziuniradiomimetice: se formează aducţi cancerigen — ADN care duc la mu¬taţii şi cancerogeneză.

Substanţele reactive (electrofilice) capabile să reacţioneze cu ADN-ul celular sunt variate de la radicalii liberi de oxigen eliberaţi de macro-fage în procesele inflamatorii până la agenţii alchilanţi.

Identificarea leziunilor ADN sau a expresiei lor citogenetice pot aprecia riscul cancerigen al diferitelor substanţe chimice. Testul ima¬ginat de Ames şi colaboratorii este larg utilizat în aprecierea riscului cancerigen al unei substanţe chimice introdusă în alimentaţia publică.

4. Alterarea acţiunii polimerazei ADN şi sinteza defectuoasă a ADN-ului constituie un mecanism de acţiune carcinogenetic al unor ionimetalici.

5. Erori ale reparării ADN-ului celular fac operante sau amplifică leziunile suferite de ADN în urma acţiunii factorilor genotoxici. Activi tatea polimerazelor reparatorii ale ADN-ului celulei somatice pot să re¬pare leziunile ADN sau să le repare cu eroare ducând la o leziune nouă

operantă sau frecvent amplificată. Un procent din leziunile ADN nu pot fi separate postreplicativ şi celula moare sau leziunile mutante vor duce la apariţia celulei „iniţiată" malign.

1.1.2. PROMOŢIA

Iniţierea unei celule somatice în procesul de cancerogeneză şi trans¬formarea ei în celulă malignă în urma acţiunii factorilor care alterează informaţia genetică este urmată de proliferare malignă în prezenţa unor factori favorizanţi ai cancerizării. Acţiunea factorilor favorizanţi ai cancerogenezei defineşte a doua etapă a cancerizării — promoţia.

Agenţii promotori ai cancerogenezei sunt definiţi experimental ca acei factori care acţionând asupra celulelor iniţiate în urma acţiunii unui agent iniţiator favorizează sau forţează cancerizarea.

Agenţii ini¬ţiatori ai cancerogenezei nu pot induce apariţia tumorii maligne decât în prezenţa agenţilor promotori cunoscuţi şi sub numele de agenţi can¬cerigeni. Există însă agenţi iniţiatori ai cancerogenezei care reuşesc in¬ducerea proliferării maligne şi în absenţa factorilor promotori. Aceşti agenţi iniţiatori ai cancerogenezei se numesc de aceea agenţi canceri¬geni compleţi. Agenţii promotori nu pot produce malignizarea în ab¬senţa agentului cancerigen iniţiator.

Promotorii alterează procesele normale de creştere acţionând prin mecanisme similare factorilor de creştere sau hormonilor. Agenţii can¬cerigeni promotori pot acţiona şi asupra materialului genetic prin ac¬ţiunea indirectă a radicalilor activi de oxigen. Efectul protector faţă de cancerizare al substanţelor antioxidante de tipul retinoizilor argumen¬tează acest mecanism de acţiune a agenţilor promotori.