Sănătatea publică și prostituția

1. Problema stiintifica abordata si scopul lucarii

Problema stiintifica abordata in lucrarea mea consta in implicatiile pe care le are prostitutia in sanatatea publica, modalitatile prin care poate afecta prostitutia viata publica din perspectiva sanatatii si a bolii.

Scopul lucrarii il constituie definirea comprehensiva si aprofundata a fenomenului de prostitutie, cat si cauzele care afesteaza societatea prin institutiile de baza ale acesteia cat si intelegerea obiectiva a fenomenului din perspectiva medicala, sociologica si psihologica.

2. Preliminarii teoretice si metodologice ale lucrarii.

Importanta si oportunitatea cercetarii acestui subiect vine dintr-un motiv mai putin obiectiv, care m-a facut sa-mi doresc de a intra in substratul ascuns al prostitutiei. Asa cum niciodata, nu a fost un subiect tabu, chiar daca intr-o perioada sau alta s-a incercat o musamalizare a acestui fenomen, el continua sa ia amploare, in zilele de astazi devenind un post de munca, ca oricare altul, cu beneficiile si dezavantajele sale, cu plafonarile sau descoperirile sale. Mi-am ales acest subiect nu din motive feministe, tinand cont de faptul ca se ofera o prioritate femeilor in aceasta meserie, dar uitand de fapt ca foarte multi barbati, practica o meserie mai mult sau mai putin placuta. Ceea ce m-a facut sa aleg aceasta tema, a fost o stire anuntata la postul de televiziune PROTV, in luna septembrie 2007, care a avut un impact consistent asupra mea.

Istoric

Evolutia istorica a moravurilor si a normelor in materie de sexualitate in functie si de zone geografice, a determinat, in cursul timpului, o pronuntata variabilitate a atitudinilor sociale fata de fenomenul prostitutiei.

Prima forma de prostitutie organizata, cunoscuta de istorie a fost prostitutia de templu, practicata chiar in locurile de rugagiune, ca o jertfa adusa zeitatilor.

O alta forma de prostitutie consemnata de istorie a fost prostitutia ospitaliera constand in oferirea, odata cu gazduirea, plina de ospitalitate, acordata strainilor sau pelerinilor, a trupului sotiei sau al fiicei, practica extrem de raspandita la unele popoare arhaice si ulterior la eschimosi.

In Grecia Antica, caracterizarea de lipsa egalitatii intre sexe, singurele femei care erau tratate ca fiind egalele barbatilor erau prostituatele. Prostitutia era organizata intr-un sistem stratificat, de la cele mai de jos, prostituatele, care isi practicau meseria in beneficiul tuturor cetatenilor, in lupanare, taverne sau pe strazi, pana la vestitele curtezane numite hetaire, care aveau o educatie aleasa si erau destinate barbatilor din paturi suspuse.

Prostituatele de strada, care faceau, cum s-ar spune astazi trotuarul, isi gravau , adeseori pe talpa pantofului, mesajul urmeaza-ma, care ramanea pe sol, atragandu-i in felul acesta pe clienti.

In Roma Antica, prostitutia era de asemenea acceptata, dar spre deosebire de greci, romanii o priveau ca pe un rau necesar, raspunzand unei anumite cereri de piata.

Prostituatele pentru a putea fi diferentiate de femeile respectabile , aveau obligatia sa poarte o toga scurta si o mitra asemanatoare unei bonete frigiene.

Ulterior, o data cu liberalizarea moravurilor din perioada imperiala, aceasta obligatie a fost anulata, dar a inspirat prostituatele o anumita tinuta care sa atraga clientii, constand in haine tipator colorate, decolorarea parului, care sunt componente a subculturii prostitutiei chiar si in perioada contemporana.

In vechea Roma, prostitutia nu era numai apanajul femeilor. Prostitutia era practicata chiar de catre barbati, sclavi sau eunuci, ale caror servicii erau utilizate fie de matroane, fie de alti barbati. Exista in acelasi timp, prostitutie juvenila, practicata de copii de ambele sexe, mai ales in cadrul bailor publice.

Secolul al XV pare sa fi fost perioada de culme a prostitutiei cu caracter public, tolerata, si chiar incurajata de autoritati.

Prostituatele erau impartite in patru categorii principale:

1) cele care locuiau si-si practicau meseria in casele de toleranta municipale si care aveau statutul cel mai inalt. Aceste case de toleranta erau protejate de autoritatea municipala si se aflau chiar in proprietatea municipalitatii, care considera ca prostituatele presteaza o activitate in interesul direct al comunitatii

2) prostituate plasate in bai publice cu caracter privat, ai caror proprietari numarau adesea, chiar persoane de rang.

3) Prostituatele din asa- numitele boldellos, case de tolerananta din sud, cu caracter particular, patronate de madame, unde se refugiau de obicei profesionistele varstnice.

4) Prostituatele ordinare, de strada, care erau antreprenoare individuale, dependente, de cele mai multe ori, de un proxenet care avea rolul complex de protector, om de afaceri, iubit, parazit sau bataus. (Radulescu, M., Sorin, Sociologia si istoria comportamentului sexual deviant, 1996, ed. Nemira, Bucuresti, p. 82)